1悲叹现在的处境
1Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.
2他们的气力已经衰退了，他们两手的力量对我有什么益处呢？
2Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?
3他们因穷乏与饥饿而消瘦，在黑夜荒废与荒凉之地咀嚼旷野的干草；
3Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
4他们在草丛中采摘咸草，以罗腾树根作食物。
4Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.
5他们从人群中被赶出去，人追喊他们如追喊贼一样，
5Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
6以致他们住在惊吓谷之中，在地洞和岩穴之间；
6Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.
7他们在草丛中间喊叫，在杂草之下集合起来。
7Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.
8他们都是愚顽人、下流人的子孙，被人鞭打逐出境外。
8Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.
9现在他们以我为歌曲，我竟成了他们的笑柄。
9Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.
10他们厌恶我，远远地离开我，又不住吐唾沫在我脸上，
10Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.
11因为 神把我的弓弦松开，叫我受苦，他们就在我面前任意妄为。
11Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.
12一窝暴民在我右边兴起，推开我的脚，筑起灾难的路攻击我。
12Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.
13他们拆毁了我的路，没有别人的帮助也能毁灭我；
13Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
14他们闯进来如闯大破口，在废墟之中辊过来，
14Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.
15惊骇临到我的身上，驱逐我的尊严如风吹一般，我的好景像云一样过去。
15Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.
16诉说 神不听他的呼求现在我的心伤恸有如倒了出来，苦难的日子把我抓住。
16Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.
17夜间痛苦刺透我的骨头，疼痛不止，不住地咀嚼我。
17Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
18我的衣服因 神的大力变了形，他的大力如外衣的领口把我束紧。
18De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
19 神把我扔在泥中，我就像尘土和炉灰一般。
19Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.
20 神啊！我向你呼求，你却不应允我，我站起来，你也不理我。
20Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.
21你变成待我残忍，用你大能的手迫害我，
21Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.
22你把我提到风中，使我被风刮去，使我在暴风中消散。
22Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
23我知道你必使我归回死地，归到那为众生所定的阴宅。
23Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.
24然而人跌倒，怎会不伸手？人遇灾祸，怎会不呼救呢？
24Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?
25内心的迷惘与痛苦艰难过日的，我不是为他哀哭；贫穷的，我不是为他忧愁吗？
25Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?
26我希望得福乐，灾祸就来了；我等候光明，幽暗就到了。
26Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.
27我的心肠沸腾、不安，痛苦的日子临到我。
27Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.
28我四处行走，全身发黑，并不是因为日晒；我在会中站着呼求。
28Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.
29我与野狗为兄弟，又与鸵鸟作同伴。
29Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.
30我的皮肤发黑脱落，我的骨头因热发烧，
30Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.
31所以我的琴音变为哀音，我的箫声变为哭声。”
31Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.