¹Do we begin again to commend ourselves? or need we, as some others, epistles of commendation to you, or letters of commendation from you?

¹Începem noi iarăş să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau dela voi?

²Ye are our epistle written in our hearts, known and read of all men:

²Voi sînteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.

³Forasmuch as ye are manifestly declared to be the epistle of Christ ministered by us, written not with ink, but with the Spirit of the living God; not in tables of stone, but in fleshy tables of the heart.

³Voi sînteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table cari sînt inimi de carne.

⁴And such trust have we through Christ to God-ward:

⁴Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.

⁵Not that we are sufficient of ourselves to think any thing as of ourselves; but our sufficiency is of God;

⁵Nu că noi prin noi înşine sîntem în stare să gîndim ceva ca venind dela noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine dela Dumnezeu,

⁶Who also hath made us able ministers of the new testament; not of the letter, but of the spirit: for the letter killeth, but the spirit giveth life.

⁶care ne -a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legămînt nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.

⁷But if the ministration of death, written and engraven in stones, was glorious, so that the children of Israel could not stedfastly behold the face of Moses for the glory of his countenance; which glory was to be done away:

⁷Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,

⁸How shall not the ministration of the spirit be rather glorious?

⁸cum n'ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?

⁹For if the ministration of condemnation be glory, much more doth the ministration of righteousness exceed in glory.

⁹Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?

¹⁰For even that which was made glorious had no glory in this respect, by reason of the glory that excelleth.

¹⁰Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n'a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.

¹¹For if that which is done away was glorious, much more that which remaineth is glorious.

¹¹În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cît mai mult va rămînea în slavă ce este netrecător!

¹²Seeing then that we have such hope, we use great plainness of speech:

¹²Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală;

¹³And not as Moses, which put a vail over his face, that the children of Israel could not stedfastly look to the end of that which is abolished:

¹³şi nu facem ca Moise, care îşi punea o măhramă peste faţă, pentruca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfîrşitului a ceeace era trecător.

¹⁴But their minds were blinded: for until this day remaineth the same vail untaken away in the reading of the old testament; which vail is done away in Christ.

¹⁴Dar ei au rămas greoi la minte: căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămîne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos.

¹⁵But even unto this day, when Moses is read, the vail is upon their heart.

¹⁵Da, pînă astăzi, cînd se citeşte Moise, rămîne o măhramă peste inimile lor.

¹⁶Nevertheless when it shall turn to the Lord, the vail shall be taken away.

¹⁶Dar oridecîteori vreunul se întoarce la Domnul, măhrama este luată.

¹⁷Now the Lord is that Spirit: and where the Spirit of the Lord is, there is liberty.

¹⁷Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

¹⁸But we all, with open face beholding as in a glass the glory of the Lord, are changed into the same image from glory to glory, even as by the Spirit of the Lord.

¹⁸Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într'o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.