¹And the LORD visited Sarah as he had said, and the LORD did unto Sarah as he had spoken.

¹Domnul Şi -a adus aminte de cele ce spusese Sarei, şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce făgăduise.

²For Sarah conceived, and bare Abraham a son in his old age, at the set time of which God had spoken to him.

²Sara a rămas însărcinată, şi a născut lui Avraam un fiu la bătrîneţă, la vremea hotărîtă, despre care -i vorbise Dumnezeu.

³And Abraham called the name of his son that was born unto him, whom Sarah bare to him, Isaac.

³Avraam a pus fiului său nou născut, pe care i -l născuse Sara, numele Isaac.

⁴And Abraham circumcised his son Isaac being eight days old, as God had commanded him.

⁴Avraam a tăiat împrejur pe fiul său Isaac, la vîrsta de opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu.

⁵And Abraham was an hundred years old, when his son Isaac was born unto him.

⁵Avraam era în vîrstă de o sută de ani, la naşterea fiului său Isaac.

⁶And Sarah said, God hath made me to laugh, so that all that hear will laugh with me.

⁶Şi Sara a zis: ,,Dumnezeu m'a făcut de rîs: oricine va auzi, va rîde de mine.``

⁷And she said, Who would have said unto Abraham, that Sarah should have given children suck? for I have born him a son in his old age.

⁷Şi a adăugat: ,,Cine s'ar fi gîndit să spună lui Avraam că Sara va da ţîţă la copii? Şi totuş i-am născut un fiu la bătrîneţă!``

⁸And the child grew, and was weaned: and Abraham made a great feast the same day that Isaac was weaned.

⁸Copilul s'a făcut mare, şi a fost înţercat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua cînd a fost înţercat Isaac.

⁹And Sarah saw the son of Hagar the Egyptian, which she had born unto Abraham, mocking.

⁹Sara a văzut rîzînd pe fiul pe care -l născuse lui Avraam Egipteanca Agar.

¹⁰Wherefore she said unto Abraham, Cast out this bondwoman and her son: for the son of this bondwoman shall not be heir with my son, even with Isaac.

¹⁰Şi a zis lui Avraam: ,,Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.``

¹¹And the thing was very grievous in Abraham's sight because of his son.

¹¹Cuvintele acestea n'au plăcut de loc lui Avraam, din pricina fiului său.

¹²And God said unto Abraham, Let it not be grievous in thy sight because of the lad, and because of thy bondwoman; in all that Sarah hath said unto thee, hearken unto her voice; for in Isaac shall thy seed be called.

¹²Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: ,,Să nu te mîhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămînţă, care va purta cu adevărat numele tău.

¹³And also of the son of the bondwoman will I make a nation, because he is thy seed.

¹³Dar şi pe fiul roabei tale îl voi face un neam, căci este sămînţa ta.``

¹⁴And Abraham rose up early in the morning, and took bread, and a bottle of water, and gave it unto Hagar, putting it on her shoulder, and the child, and sent her away: and she departed, and wandered in the wilderness of Beersheba.

¹⁴A doua zi, Avraam s'a sculat de dimineaţă; a luat pîne şi un burduf cu apă, pe care l -a dat Agarei şi i l -a pus pe umăr; i -a dat şi copilul, şi i -a dat drumul. Ea a plecat, şi a rătăcit prin pustia Beer-Şeba.

¹⁵And the water was spent in the bottle, and she cast the child under one of the shrubs.

¹⁵Cînd s'a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul subt un tufiş,

¹⁶And she went, and sat her down over against him a good way off, as it were a bow shot: for she said, Let me not see the death of the child. And she sat over against him, and lift up her voice, and wept.

¹⁶şi s -a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci zicea ea: ,,Să nu văd moartea copilului!`` A şezut dar în faţa lui la o parte, a ridicat glasul, şi a început să plîngă.

¹⁷And God heard the voice of the lad; and the angel of God called to Hagar out of heaven, and said unto her, What aileth thee, Hagar? fear not; for God hath heard the voice of the lad where he is.

¹⁷Dumnezeu a auzit glasul copilului; şi Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar, şi i -a zis: ,,Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este.

¹⁸Arise, lift up the lad, and hold him in thine hand; for I will make him a great nation.

¹⁸Scoală-te, ia copilul şi ţine -l de mînă; căci voi face din el un neam mare.``

¹⁹And God opened her eyes, and she saw a well of water; and she went, and filled the bottle with water, and gave the lad drink.

¹⁹Şi Dumnezeu i -a deschis ochii, şi ea a văzut un izvor de apă; s'a dus de a umplut burduful cu apă, şi a dat copilului să bea.

²⁰And God was with the lad; and he grew, and dwelt in the wilderness, and became an archer.

²⁰Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustie, şi a ajuns vînător cu arcul.

²¹And he dwelt in the wilderness of Paran: and his mother took him a wife out of the land of Egypt.

²¹A locuit în pustiul Paran, şi mamă-sa i -a luat o nevastă din ţara Egiptului.

²²And it came to pass at that time, that Abimelech and Phichol the chief captain of his host spake unto Abraham, saying, God is with thee in all that thou doest:

²²În vremea aceea, Abimelec, însoţit de Picol, căpetenia oştirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: ,,Dumnezeu este cu tine în tot ce faci.

²³Now therefore swear unto me here by God that thou wilt not deal falsely with me, nor with my son, nor with my son's son: but according to the kindness that I have done unto thee, thou shalt do unto me, and to the land wherein thou hast sojourned.

²³Jură-mi acum aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei înşela nici odată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoţii mei, şi că vei avea faţă de mine şi faţă de ţara, în care locuieşti ca străin, aceeaş bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine.``

²⁴And Abraham said, I will swear.

²⁴Avraam a zis: ,,Jur!``

²⁵And Abraham reproved Abimelech because of a well of water, which Abimelech's servants had violently taken away.

²⁵Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fîntînă de apă, pe care puseseră mîna cu sila robii lui Abimelec.

²⁶And Abimelech said, I wot not who hath done this thing; neither didst thou tell me, neither yet heard I of it, but to day.

²⁶Abimelec a răspuns: ,,Nu ştiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de ştire, şi nici eu nu aflu decît azi.``

²⁷And Abraham took sheep and oxen, and gave them unto Abimelech; and both of them made a covenant.

²⁷Şi Avraam a luat oi şi boi, pe cari i -a dat lui Abimelec; şi au făcut legămînt amîndoi.

²⁸And Abraham set seven ewe lambs of the flock by themselves.

²⁸Avraam a pus de o parte şapte mieluşele din turmă.

²⁹And Abimelech said unto Abraham, What mean these seven ewe lambs which thou hast set by themselves?

²⁹Şi Abimelec a zis lui Avraam: ,,Ce sînt aceste şapte mieluşele, pe cari le-ai pus deoparte?``

³⁰And he said, For these seven ewe lambs shalt thou take of my hand, that they may be a witness unto me, that I have digged this well.

³⁰El a răspuns: ,,Trebuie să primeşti din mîna mea aceste şapte mieluşele, pentru ca să-mi slujească de mărturie că am săpat fîntîna aceasta.``

³¹Wherefore he called that place Beersheba; because there they sware both of them.

³¹Iată de ce locul acela se numeşte Beer-Şeba; căci acolo şi-au jurat ei credinţă unul altuia.

³²Thus they made a covenant at Beersheba: then Abimelech rose up, and Phichol the chief captain of his host, and they returned into the land of the Philistines.

³²Astfel au făcut ei legămînt la Beer Şeba. După aceea, Abimelec s'a sculat împreună cu Picol, căpetenia oştirii sale, şi s'au întors în ţara Filistenilor.

³³And Abraham planted a grove in Beersheba, and called there on the name of the LORD, the everlasting God.

³³Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Şeba; şi a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeului celui vecinic.

³⁴And Abraham sojourned in the Philistines' land many days.

³⁴Avraam a locuit multă vreme ca străin în ţara Filistenilor.