¹Therefore leaving the principles of the doctrine of Christ, let us go on unto perfection; not laying again the foundation of repentance from dead works, and of faith toward God,

¹De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvîrşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu,

²Of the doctrine of baptisms, and of laying on of hands, and of resurrection of the dead, and of eternal judgment.

²învăţătura despre botezuri, despre punerea mînilor, despre învierea morţilor şi despre judecata vecinică.

³And this will we do, if God permit.

³Şi vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu.

⁴For it is impossible for those who were once enlightened, and have tasted of the heavenly gift, and were made partakers of the Holy Ghost,

⁴Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s'au făcut părtaşi Duhului Sfînt,

⁵And have tasted the good word of God, and the powers of the world to come,

⁵şi au gustat Cuvîntul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor-

⁶If they shall fall away, to renew them again unto repentance; seeing they crucify to themselves the Son of God afresh, and put him to an open shame.

⁶şi cari totuş au căzut, este cu neputinţă să fie înoiţi iarăş, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi -L dau să fie batjocorit.

⁷For the earth which drinketh in the rain that cometh oft upon it, and bringeth forth herbs meet for them by whom it is dressed, receiveth blessing from God:

⁷Cînd un pămînt este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru cari este lucrat, capătă binecuvîntare dela Dumnezeu.

⁸But that which beareth thorns and briers is rejected, and is nigh unto cursing; whose end is to be burned.

⁸Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat, şi sfîrşeşte prin a i se pune foc.

⁹But, beloved, we are persuaded better things of you, and things that accompany salvation, though we thus speak.

⁹Măcar că vorbim astfel, prea iubiţilor, totuş dela voi aşteptăm lucruri mai bune şi cari însoţesc mîntuirea.

¹⁰For God is not unrighteous to forget your work and labour of love, which ye have shewed toward his name, in that ye have ministered to the saints, and do minister.

¹⁰Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea, pe care aţi arătat -o pentru Numele Lui, voi, cari aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.

¹¹And we desire that every one of you do shew the same diligence to the full assurance of hope unto the end:

¹¹Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaş rîvnă, ca să păstreze pînă la sfîrşit o deplină nădejde,

¹²That ye be not slothful, but followers of them who through faith and patience inherit the promises.

¹²aşa încît să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.

¹³For when God made promise to Abraham, because he could swear by no greater, he sware by himself,

¹³Dumnezeu, cînd a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decît El, s'a jurat pe Sine însuş,

¹⁴Saying, Surely blessing I will bless thee, and multiplying I will multiply thee.

¹⁴şi a zis: ,,Cu adevărat te voi binecuvînta, şi îţi voi înmulţi foarte mult sămînţa.``

¹⁵And so, after he had patiently endured, he obtained the promise.

¹⁵Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobîndit făgăduinţa.

¹⁶For men verily swear by the greater: and an oath for confirmation is to them an end of all strife.

¹⁶Oamenii, ce -i drept, obicinuiesc să jure pe cineva mai mare; jurămîntul este o chezăşie, care pune capăt orişicărei neînţelegeri dintre ei.

¹⁷Wherein God, willing more abundantly to shew unto the heirs of promise the immutability of his counsel, confirmed it by an oath:

¹⁷Deaceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărîrii Lui, a venit cu un jurămînt;

¹⁸That by two immutable things, in which it was impossible for God to lie, we might have a strong consolation, who have fled for refuge to lay hold upon the hope set before us:

¹⁸pentruca, prin două lucruri cari nu se pot schimba, şi în cari este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte,

¹⁹Which hope we have as an anchor of the soul, both sure and stedfast, and which entereth into that within the veil;

¹⁹pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinlăuntrul Templului,

²⁰Whither the forerunner is for us entered, even Jesus, made an high priest for ever after the order of Melchisedec.

²⁰unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, cînd a fost făcut ,,Mare Preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec``.