¹Now Pashur the son of Immer the priest, who was also chief governor in the house of the LORD, heard that Jeremiah prophesied these things.

¹Paşhur, fiul lui Imer, preot şi priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia proorocind aceste lucruri.

²Then Pashur smote Jeremiah the prophet, and put him in the stocks that were in the high gate of Benjamin, which was by the house of the LORD.

²Şi Paşhur a lovit pe proorocul Ieremia, şi l -a aruncat în temniţa cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului.

³And it came to pass on the morrow, that Pashur brought forth Jeremiah out of the stocks. Then said Jeremiah unto him, The LORD hath not called thy name Pashur, but Magormissabib.

³Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din temniţă. Şi Ieremia i -a zis: ,,Domnul nu te mai numeşte Paşhur`` (Noroc din toate părţile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părţile).

⁴For thus saith the LORD, Behold, I will make thee a terror to thyself, and to all thy friends: and they shall fall by the sword of their enemies, and thine eyes shall behold it: and I will give all Judah into the hand of the king of Babylon, and he shall carry them captive into Babylon, and shall slay them with the sword.

⁴Căci aşa vorbeşte Domnul: ,,Iată, te voi face de groază, pe tine şi pe toţi prietenii tăi; ei vor cădea ucişi de sabia vrăjmaşilor lor, şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da de asemenea pe tot Iuda în mînile împăratului Babilonului, care -i va duce robi la Babilon şi -i va ucide cu sabia.

⁵Moreover I will deliver all the strength of this city, and all the labours thereof, and all the precious things thereof, and all the treasures of the kings of Judah will I give into the hand of their enemies, which shall spoil them, and take them, and carry them to Babylon.

⁵Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump, şi toate vistieriile împăraţilor lui Iuda le voi da în mîinile vrăjmaşilor lor; aceştia le vor jăfui, le vor lua şi le vor duce la Babilon.

⁶And thou, Pashur, and all that dwell in thine house shall go into captivity: and thou shalt come to Babylon, and there thou shalt die, and shalt be buried there, thou, and all thy friends, to whom thou hast prophesied lies.

⁶Chiar şi tu, Paşhur, şi toţi ceice locuiesc în casa ta, veţi merge la Babilon în robie; acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi, cărora le-ai proorocit minciuni.``

⁷O LORD, thou hast deceived me, and I was deceived; thou art stronger than I, and hast prevailed: I am in derision daily, every one mocketh me.

⁷M'ai înduplecat, Doamne, şi m'am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decît mine îşi m'ai biruit! În fiecare zi sînt o pricină de rîs, toată lumea şi bate joc de mine.

⁸For since I spake, I cried out, I cried violence and spoil; because the word of the LORD was made a reproach unto me, and a derision, daily.

⁸Căci ori de cîte ori vorbesc, trebuie să strig: ,,Sîlnicie şi apăsare!`` Aşa încît cuvîntul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua.

⁹Then I said, I will not make mention of him, nor speak any more in his name. But his word was in mine heart as a burning fire shut up in my bones, and I was weary with forbearing, and I could not stay.

⁹Dacă zic: ,,Nu voi mai pomeni de El, şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!`` iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să -l opresc, dar nu pot.

¹⁰For I heard the defaming of many, fear on every side. Report, say they, and we will report it. All my familiars watched for my halting, saying, Peradventure he will be enticed, and we shall prevail against him, and we shall take our revenge on him.

¹⁰Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. -,,Învinuiţi -l``, strigă ei; ,,haidem să -l învinuim!`` Toţi ceice trăiau în pace cu mine, pîndesc să vadă dacă mă clatin, şi zic: ,,Poate că se va lăsa prins, vom pune mîna pe el, şi ne vom răzbuna pe el!``

¹¹But the LORD is with me as a mighty terrible one: therefore my persecutors shall stumble, and they shall not prevail: they shall be greatly ashamed; for they shall not prosper: their everlasting confusion shall never be forgotten.

¹¹Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; deaceea, prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui. Se vor umplea de ruşine că n'au lucrat cu chibzuinţă: de o vecinică ruşine, care nu se va uita!

¹²But, O LORD of hosts, that triest the righteous, and seest the reins and the heart, let me see thy vengeance on them: for unto thee have I opened my cause.

¹²Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez pricina.

¹³Sing unto the LORD, praise ye the LORD: for he hath delivered the soul of the poor from the hand of evildoers.

¹³Cîntaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte sufletul celui nenorocit din mîna celor răi.``

¹⁴Cursed be the day wherein I was born: let not the day wherein my mother bare me be blessed.

¹⁴Blestemată să fie ziua cînd m'am născut! Ziua în care m'a născut mama, să nu fie binecuvîntată!

¹⁵Cursed be the man who brought tidings to my father, saying, A man child is born unto thee; making him very glad.

¹⁵Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: ,,Ţi s'a născut un copil de parte bărbătească``, şi l -a umplut de bucurie cu ea!

¹⁶And let that man be as the cities which the LORD overthrew, and repented not: and let him hear the cry in the morning, and the shouting at noontide;

¹⁶Omul acela să ajungă ca cetăţile, pe cari le -a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa, şi strigăte de război la amiază!

¹⁷Because he slew me not from the womb; or that my mother might have been my grave, and her womb to be always great with me.

¹⁷De ce n'am fost omorît în pîntecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormîntul meu!`` De ce n'a rămas ea vecinic însărcinată cu mine?

¹⁸Wherefore came I forth out of the womb to see labour and sorrow, that my days should be consumed with shame?

¹⁸Pentruce am ieşit din pîntecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?