¹Remember, O LORD, what is come upon us: consider, and behold our reproach.

¹,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!

²Our inheritance is turned to strangers, our houses to aliens.

²Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!

³We are orphans and fatherless, our mothers are as widows.

³Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.

⁴We have drunken our water for money; our wood is sold unto us.

⁴Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

⁵Our necks are under persecution: we labour, and have no rest.

⁵Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.

⁶We have given the hand to the Egyptians, and to the Assyrians, to be satisfied with bread.

⁶Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.

⁷Our fathers have sinned, and are not; and we have borne their iniquities.

⁷Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.

⁸Servants have ruled over us: there is none that doth deliver us out of their hand.

⁸Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.

⁹We gat our bread with the peril of our lives because of the sword of the wilderness.

⁹Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.

¹⁰Our skin was black like an oven because of the terrible famine.

¹⁰Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.

¹¹They ravished the women in Zion, and the maids in the cities of Judah.

¹¹Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.

¹²Princes are hanged up by their hand: the faces of elders were not honoured.

¹²Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste

¹³They took the young men to grind, and the children fell under the wood.

¹³Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.

¹⁴The elders have ceased from the gate, the young men from their musick.

¹⁴Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.

¹⁵The joy of our heart is ceased; our dance is turned into mourning.

¹⁵S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.

¹⁶The crown is fallen from our head: woe unto us, that we have sinned!

¹⁶A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

¹⁷For this our heart is faint; for these things our eyes are dim.

¹⁷Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,

¹⁸Because of the mountain of Zion, which is desolate, the foxes walk upon it.

¹⁸este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.

¹⁹Thou, O LORD, remainest for ever; thy throne from generation to generation.

¹⁹Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!

²⁰Wherefore dost thou forget us for ever, and forsake us so long time?

²⁰Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?

²¹Turn thou us unto thee, O LORD, and we shall be turned; renew our days as of old.

²¹Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!

²²But thou hast utterly rejected us; thou art very wroth against us.

²²Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult