¹And he spake a parable unto them to this end, that men ought always to pray, and not to faint;

¹Isus le -a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.

²Saying, There was in a city a judge, which feared not God, neither regarded man:

²El le -a zis: ,,Într'o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.

³And there was a widow in that city; and she came unto him, saying, Avenge me of mine adversary.

³În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi -i zicea: ,Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu.`

⁴And he would not for a while: but afterward he said within himself, Though I fear not God, nor regard man;

⁴Multă vreme n'a voit să -i facă dreptate. Dar în urmă, şi -a zis: ,Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,

⁵Yet because this widow troubleth me, I will avenge her, lest by her continual coming she weary me.

⁵totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.`

⁶And the Lord said, Hear what the unjust judge saith.

⁶Domnul a adăogat: ,Auziţi ce zice judecătrul nedrept?

⁷And shall not God avenge his own elect, which cry day and night unto him, though he bear long with them?

⁷Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, cari strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?

⁸I tell you that he will avenge them speedily. Nevertheless when the Son of man cometh, shall he find faith on the earth?

⁸Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pămînt?``

⁹And he spake this parable unto certain which trusted in themselves that they were righteous, and despised others:

⁹A mai spus şi pilda aceasta pentru unii cari se încredeau în ei înşişi că sînt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi.

¹⁰Two men went up into the temple to pray; the one a Pharisee, and the other a publican.

¹⁰,,Doi oameni s'au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş.

¹¹The Pharisee stood and prayed thus with himself, God, I thank thee, that I am not as other men are, extortioners, unjust, adulterers, or even as this publican.

¹¹Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: ,Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu sînt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.

¹²I fast twice in the week, I give tithes of all that I possess.

¹²Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.`

¹³And the publican, standing afar off, would not lift up so much as his eyes unto heaven, but smote upon his breast, saying, God be merciful to me a sinner.

¹³Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi -i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: ,Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!`

¹⁴I tell you, this man went down to his house justified rather than the other: for every one that exalteth himself shall be abased; and he that humbleth himself shall be exalted.

¹⁴Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s'a pogorît acasă socotit neprihănit decît celalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.``

¹⁵And they brought unto him also infants, that he would touch them: but when his disciples saw it, they rebuked them.

¹⁵I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, cînd au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia cari -i aduceau.

¹⁶But Jesus called them unto him, and said, Suffer little children to come unto me, and forbid them not: for of such is the kingdom of God.

¹⁶Isus a chemat la Sine pe copilaşi, şi a zis: ,,Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu -i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.

¹⁷Verily I say unto you, Whosoever shall not receive the kingdom of God as a little child shall in no wise enter therein.

¹⁷Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.``

¹⁸And a certain ruler asked him, saying, Good Master, what shall I do to inherit eternal life?

¹⁸Un fruntaş a întrebat pe Isus: ,,Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?``

¹⁹And Jesus said unto him, Why callest thou me good? none is good, save one, that is, God.

¹⁹,,Pentruce Mă numeşti bun?`` i -a răspuns Isus. ,,Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.

²⁰Thou knowest the commandments, Do not commit adultery, Do not kill, Do not steal, Do not bear false witness, Honour thy father and thy mother.

²⁰Ştii poruncile: ,Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.``

²¹And he said, All these have I kept from my youth up.

²¹,,Toate aceste lucruri,`` I -a zis el, ,,le-am păzit din tinereţea mea.``

²²Now when Jesus heard these things, he said unto him, Yet lackest thou one thing: sell all that thou hast, and distribute unto the poor, and thou shalt have treasure in heaven: and come, follow me.

²²Cînd a auzit Isus aceste vorbe, i -a zis: ,,Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.``

²³And when he heard this, he was very sorrowful: for he was very rich.

²³Cînd a auzit el aceste cuvinte, s'a întristat de tot; căci era foarte bogat.

²⁴And when Jesus saw that he was very sorrowful, he said, How hardly shall they that have riches enter into the kingdom of God!

²⁴Isus a văzut că s'a întristat de tot, şi a zis: ,,Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!

²⁵For it is easier for a camel to go through a needle's eye, than for a rich man to enter into the kingdom of God.

²⁵Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.``

²⁶And they that heard it said, Who then can be saved?

²⁶Cei ce -L ascultau, au zis: ,,Atunci cine poate fi mîntuit?``

²⁷And he said, The things which are impossible with men are possible with God.

²⁷Isus a răspuns: ,,Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.``

²⁸Then Peter said, Lo, we have left all, and followed thee.

²⁸Atunci Petru a zis: ,,Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.``

²⁹And he said unto them, Verily I say unto you, There is no man that hath left house, or parents, or brethren, or wife, or children, for the kingdom of God's sake,

²⁹Şi Isus le -a zis: ,,Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,

³⁰Who shall not receive manifold more in this present time, and in the world to come life everlasting.

³⁰şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa vecinică.``

³¹Then he took unto him the twelve, and said unto them, Behold, we go up to Jerusalem, and all things that are written by the prophets concerning the Son of man shall be accomplished.

³¹Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, şi le -a zis: ,,Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va împlini.

³²For he shall be delivered unto the Gentiles, and shall be mocked, and spitefully entreated, and spitted on:

³²Căci va fi dat în mîna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;

³³And they shall scourge him, and put him to death: and the third day he shall rise again.

³³şi, după ce -L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.``

³⁴And they understood none of these things: and this saying was hid from them, neither knew they the things which were spoken.

³⁴Ei n'au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi nu pricepeau ce le spunea Isus.

³⁵And it came to pass, that as he was come nigh unto Jericho, a certain blind man sat by the way side begging:

³⁵Pe cînd Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lîngă drum şi cerşea.

³⁶And hearing the multitude pass by, he asked what it meant.

³⁶Cînd a auzit norodul trecînd, a întrebat ce este.

³⁷And they told him, that Jesus of Nazareth passeth by.

³⁷I-au spus: ,,Trece Isus din Nazaret.``

³⁸And he cried, saying, Jesus, thou son of David, have mercy on me.

³⁸Şi el a strigat: ,,Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!``

³⁹And they which went before rebuked him, that he should hold his peace: but he cried so much the more, Thou son of David, have mercy on me.

³⁹Ceice mergeau înainte, îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: ,,Fiul lui David, ai milă de mine!``

⁴⁰And Jesus stood, and commanded him to be brought unto him: and when he was come near, he asked him,

⁴⁰Isus S'a oprit, şi a poruncit să -l aducă la El; şi, după ce s'a apropiat, l -a întrebat:

⁴¹Saying, What wilt thou that I shall do unto thee? And he said, Lord, that I may receive my sight.

⁴¹,,Ce vrei să-ţi fac?`` ,,Doamne,`` a răspuns el, ,,să-mi capăt vederea.``

⁴²And Jesus said unto him, Receive thy sight: thy faith hath saved thee.

⁴²Şi Isus i -a zis: ,,Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te -a mîntuit.``

⁴³And immediately he received his sight, and followed him, glorifying God: and all the people, when they saw it, gave praise unto God.

⁴³Numaidecît, orbul şi -a căpătat vederea, şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, cînd a văzut cele întîmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.