¹And it came to pass, that on one of those days, as he taught the people in the temple, and preached the gospel, the chief priests and the scribes came upon him with the elders,

¹Într'una din acele zile, cînd învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrînii,

²And spake unto him, saying, Tell us, by what authority doest thou these things? or who is he that gave thee this authority?

²şi I-au zis: ,,Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ţi -a dat puterea aceasta?``

³And he answered and said unto them, I will also ask you one thing; and answer me:

³Drept răspuns, El le -a zis: ,,Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:

⁴The baptism of John, was it from heaven, or of men?

⁴Botezul lui Ioan venea din cer sau dela oameni?``

⁵And they reasoned with themselves, saying, If we shall say, From heaven; he will say, Why then believed ye him not?

⁵Dar ei cugetau astfel între ei: ,,Dacă răspundem: ,Din cer`, va zice: ,Atunci dece nu l-aţi crezut?`

⁶But and if we say, Of men; all the people will stone us: for they be persuaded that John was a prophet.

⁶Şi dacă răspundem: ,Dela oameni`, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredinţat că Ioan era un prooroc.``

⁷And they answered, that they could not tell whence it was.

⁷Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.

⁸And Jesus said unto them, Neither tell I you by what authority I do these things.

⁸Şi Isus le -a zis: ,,Nici Eu n'am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.``

⁹Then began he to speak to the people this parable; A certain man planted a vineyard, and let it forth to husbandmen, and went into a far country for a long time.

⁹Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: ,,Un om a sădit o vie, a arendat -o unor vieri şi a plecat într'o altă ţară, pentru o vreme îndelungată.

¹⁰And at the season he sent a servant to the husbandmen, that they should give him of the fruit of the vineyard: but the husbandmen beat him, and sent him away empty.

¹⁰La vremea rodurilor, a trimes la vieri un rob, ca să -i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut, şi l-au trimes înapoi cu mînile goale.

¹¹And again he sent another servant: and they beat him also, and entreated him shamefully, and sent him away empty.

¹¹A mai trimes un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit, şi l-au trimes înapoi cu mînile goale.

¹²And again he sent a third: and they wounded him also, and cast him out.

¹²A mai trimes un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela, şi l-au scos afară.

¹³Then said the lord of the vineyard, What shall I do? I will send my beloved son: it may be they will reverence him when they see him.

¹³Stăpînul viei a zis: ,,Ce să fac? Am să trimet pe fiul meu prea iubit; poate că îl vor primi cu cinste.``

¹⁴But when the husbandmen saw him, they reasoned among themselves, saying, This is the heir: come, let us kill him, that the inheritance may be ours.

¹⁴Dar vierii, cînd l-au văzut, s'au sfătuit între ei, şi au zis: ,,Iată moştenitorul; veniţi să -l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.``

¹⁵So they cast him out of the vineyard, and killed him. What therefore shall the lord of the vineyard do unto them?

¹⁵Şi l-au scos afară din vie, şi l-au omorît. Acum, ce le va face stăpînul viei?

¹⁶He shall come and destroy these husbandmen, and shall give the vineyard to others. And when they heard it, they said, God forbid.

¹⁶Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.`` Cînd au auzit ei cuvintele acestea, au zis: ,,Nicidecum!``

¹⁷And he beheld them, and said, What is this then that is written, The stone which the builders rejected, the same is become the head of the corner?

¹⁷Dar Isus i -a privit drept în faţă, şi a zis: ,,Ce însemnează cuvintele acestea, cari au fost scrise: ,Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului?

¹⁸Whosoever shall fall upon that stone shall be broken; but on whomsoever it shall fall, it will grind him to powder.

¹⁸Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?``

¹⁹And the chief priests and the scribes the same hour sought to lay hands on him; and they feared the people: for they perceived that he had spoken this parable against them.

¹⁹Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mîna pe El, chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.

²⁰And they watched him, and sent forth spies, which should feign themselves just men, that they might take hold of his words, that so they might deliver him unto the power and authority of the governor.

²⁰Au început să pîndească pe Isus; şi au trimes nişte iscoditori, cari se prefăceau că sînt neprihăniţi, ca să -L prindă cu vorba şi să -L dea pe mîna stăpînirii şi pe mîna puterii dregătorului.

²¹And they asked him, saying, Master, we know that thou sayest and teachest rightly, neither acceptest thou the person of any, but teachest the way of God truly:

²¹Iscoditorii aceştia L-au întrebat: ,,Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept, şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci -i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.

²²Is it lawful for us to give tribute unto Caesar, or no?

²²Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?``

²³But he perceived their craftiness, and said unto them, Why tempt ye me?

²³Isus le -a priceput viclenia, şi le -a răspuns: ,,Pentru ce Mă ispitiţi?

²⁴Shew me a penny. Whose image and superscription hath it? They answered and said, Caesar's.

²⁴Arătaţi-Mi un ban (Greceşte: dinar.). Al cui chip, şi ale cui slove sînt scrise pe el?`` ,,Ale Cezarului`` au răspuns ei.

²⁵And he said unto them, Render therefore unto Caesar the things which be Caesar's, and unto God the things which be God's.

²⁵Atunci El le -a zis: ,,Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.``

²⁶And they could not take hold of his words before the people: and they marvelled at his answer, and held their peace.

²⁶Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

²⁷Then came to him certain of the Sadducees, which deny that there is any resurrection; and they asked him,

²⁷Unii din Saduchei, cari zic că nu este înviere, s'au apropiat şi au întrebat pe Isus:

²⁸Saying, Master, Moses wrote unto us, If any man's brother die, having a wife, and he die without children, that his brother should take his wife, and raise up seed unto his brother.

²⁸,,Învăţătorule, iată ce ne -a scris Moise: ,Dacă moare fratele cuiva, avînd nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.`

²⁹There were therefore seven brethren: and the first took a wife, and died without children.

²⁹Au fost dar şapte fraţi. Cel dintîi s'a însurat, şi a murit fără copii.

³⁰And the second took her to wife, and he died childless.

³⁰Pe nevasta lui, a luat -o al doilea; şi a murit şi el fără copii.

³¹And the third took her; and in like manner the seven also: and they left no children, and died.

³¹A luat -o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.

³²Last of all the woman died also.

³²La urma tuturor, a murit şi femeia.

³³Therefore in the resurrection whose wife of them is she? for seven had her to wife.

³³Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut -o de nevastă.``

³⁴And Jesus answering said unto them, The children of this world marry, and are given in marriage:

³⁴Isus le -a răspuns: ,,Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;

³⁵But they which shall be accounted worthy to obtain that world, and the resurrection from the dead, neither marry, nor are given in marriage:

³⁵dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.

³⁶Neither can they die any more: for they are equal unto the angels; and are the children of God, being the children of the resurrection.

³⁶Pentrucă nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

³⁷Now that the dead are raised, even Moses shewed at the bush, when he calleth the Lord the God of Abraham, and the God of Isaac, and the God of Jacob.

³⁷Dar că morţii înviază, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre ,Rug`, cînd numeşte pe Domnul: ,Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.`

³⁸For he is not a God of the dead, but of the living: for all live unto him.

³⁸Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sînt vii.``

³⁹Then certain of the scribes answering said, Master, thou hast well said.

³⁹Unii din cărturari au luat cuvîntul, şi au zis: ,,Învăţătorule, bine ai zis.``

⁴⁰And after that they durst not ask him any question at all.

⁴⁰Şi nu mai îndrăzneau să -I mai pună nici o întrebare.

⁴¹And he said unto them, How say they that Christ is David's son?

⁴¹Isus le -a zis: ,,Cum se zice că Hristosul este fiul lui David?

⁴²And David himself saith in the book of Psalms, The LORD said unto my Lord, Sit thou on my right hand,

⁴²Căci însuş David zice în Cartea Psalmilor: ,Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,

⁴³Till I make thine enemies thy footstool.

⁴³pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.`

⁴⁴David therefore calleth him Lord, how is he then his son?

⁴⁴Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?``

⁴⁵Then in the audience of all the people he said unto his disciples,

⁴⁵Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod:

⁴⁶Beware of the scribes, which desire to walk in long robes, and love greetings in the markets, and the highest seats in the synagogues, and the chief rooms at feasts;

⁴⁶,,Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, şi după locurile dintîi la ospeţe;

⁴⁷Which devour widows' houses, and for a shew make long prayers: the same shall receive greater damnation.

⁴⁷şi casele văduvelor le mănîncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osîndă.``