¹And Jesus answered and spake unto them again by parables, and said,

¹Isus a luat cuvîntul, şi le -a vorbit iarăş în pilde. Şi a zis:

²The kingdom of heaven is like unto a certain king, which made a marriage for his son,

²,,Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său.

³And sent forth his servants to call them that were bidden to the wedding: and they would not come.

³A trimes pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n'au vrut să vină.

⁴Again, he sent forth other servants, saying, Tell them which are bidden, Behold, I have prepared my dinner: my oxen and my fatlings are killed, and all things are ready: come unto the marriage.

⁴A trimes iarăş alţi robi, şi le -a zis: ,Spuneţi celor poftiţi: ,,Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sînt gata, veniţi la nuntă.`

⁵But they made light of it, and went their ways, one to his farm, another to his merchandise:

⁵Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.

⁶And the remnant took his servants, and entreated them spitefully, and slew them.

⁶Ceilalţi au pus mîna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorît.

⁷But when the king heard thereof, he was wroth: and he sent forth his armies, and destroyed those murderers, and burned up their city.

⁷Cînd a auzit împăratul s'a mîniat; a trimes oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le -a ars cetatea.

⁸Then saith he to his servants, The wedding is ready, but they which were bidden were not worthy.

⁸Atunci a zis robilor săi: ,Nunta este gata; dar cei poftiţi n'au fost vrednici de ea.

⁹Go ye therefore into the highways, and as many as ye shall find, bid to the marriage.

⁹Duceţi-vă dar la răspîntiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe cari -i veţi găsi.`

¹⁰So those servants went out into the highways, and gathered together all as many as they found, both bad and good: and the wedding was furnished with guests.

¹⁰Robii au ieşit la răspîntii, au strîns pe toţi pe cari i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s'a umplut de oaspeţi.

¹¹And when the king came in to see the guests, he saw there a man which had not on a wedding garment:

¹¹Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.

¹²And he saith unto him, Friend, how camest thou in hither not having a wedding garment? And he was speechless.

¹²,Prietene,` i -a zis el, ,cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?` Omul acela a amuţit.

¹³Then said the king to the servants, Bind him hand and foot, and take him away, and cast him into outer darkness, there shall be weeping and gnashing of teeth.

¹³Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: ,Legaţi -i mînile şi picioarele, şi luaţi -l şi aruncaţi -l în întunerecul de afară; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.

¹⁴For many are called, but few are chosen.

¹⁴Căci mulţi sînt chemaţi, dar puţini sînt aleşi.``

¹⁵Then went the Pharisees, and took counsel how they might entangle him in his talk.

¹⁵Atunci Fariseii s'au dus şi s'au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.

¹⁶And they sent out unto him their disciples with the Herodians, saying, Master, we know that thou art true, and teachest the way of God in truth, neither carest thou for any man: for thou regardest not the person of men.

¹⁶Au trimes la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, cari I-au zis: ,,Învăţătorule, ştim că eşti adevărat, şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentrucă nu cauţi la faţa oamenilor.

¹⁷Tell us therefore, What thinkest thou? Is it lawful to give tribute unto Caesar, or not?

¹⁷Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?``

¹⁸But Jesus perceived their wickedness, and said, Why tempt ye me, ye hypocrites?

¹⁸Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: ,,Pentruce Mă ispitiţi, făţarnicilor?

¹⁹Shew me the tribute money. And they brought unto him a penny.

¹⁹Arătaţi-Mi banul birului.`` Şi ei I-au adus un ban (Greceşte: dinar.).

²⁰And he saith unto them, Whose is this image and superscription?

²⁰El i -a întrebat: ,,Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sînt?``

²¹They say unto him, Caesar's. Then saith he unto them, Render therefore unto Caesar the things which are Caesar's; and unto God the things that are God's.

²¹,,Ale Cezarului,`` I-au răspuns ei. Atunci El le -a zis: ,,Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!``

²²When they had heard these words, they marvelled, and left him, and went their way.

²²Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, şi au plecat.``

²³The same day came to him the Sadducees, which say that there is no resurrection, and asked him,

²³În aceeaş zi, au venit la Isus Saducheii, cari zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:

²⁴Saying, Master, Moses said, If a man die, having no children, his brother shall marry his wife, and raise up seed unto his brother.

²⁴,,Învăţătorule, Moise a zis: ,Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, şi să -i ridice urmaş.`

²⁵Now there were with us seven brethren: and the first, when he had married a wife, deceased, and, having no issue, left his wife unto his brother:

²⁵Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintîi s'a însurat, şi a murit; şi, fiindcă n'avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.

²⁶Likewise the second also, and the third, unto the seventh.

²⁶Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, pînă la al şaptelea.

²⁷And last of all the woman died also.

²⁷La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.

²⁸Therefore in the resurrection whose wife shall she be of the seven? for they all had her.

²⁸La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut -o de nevastă.

²⁹Jesus answered and said unto them, Ye do err, not knowing the scriptures, nor the power of God.

²⁹Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

³⁰For in the resurrection they neither marry, nor are given in marriage, but are as the angels of God in heaven.

³⁰Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

³¹But as touching the resurrection of the dead, have ye not read that which was spoken unto you by God, saying,

³¹Cît priveşte învierea morţilor, oare n'aţi citit ce vi s'a spus de Dumnezeu, cînd zice:

³²I am the God of Abraham, and the God of Isaac, and the God of Jacob? God is not the God of the dead, but of the living.

³²,Eu sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?` Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.``

³³And when the multitude heard this, they were astonished at his doctrine.

³³Noroadele, cari ascultau, au rămas uimite de învăţătura lui Isus.

³⁴But when the Pharisees had heard that he had put the Sadducees to silence, they were gathered together.

³⁴Cînd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s'au strîns la un loc.

³⁵Then one of them, which was a lawyer, asked him a question, tempting him, and saying,

³⁵Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să -L ispitească, I -a pus întrebarea următoare:

³⁶Master, which is the great commandment in the law?

³⁶,,Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?``

³⁷Jesus said unto him, Thou shalt love the Lord thy God with all thy heart, and with all thy soul, and with all thy mind.

³⁷Isus i -a răspuns: ,,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.``

³⁸This is the first and great commandment.

³⁸,,Aceasta este cea dintîi, şi cea mai mare poruncă.

³⁹And the second is like unto it, Thou shalt love thy neighbour as thyself.

³⁹Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.`

⁴⁰On these two commandments hang all the law and the prophets.

⁴⁰În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.``

⁴¹While the Pharisees were gathered together, Jesus asked them,

⁴¹Pe cînd erau strînşi la un loc Fariseii, Isus i -a întrebat:

⁴²Saying, What think ye of Christ? whose son is he? They say unto him, The son of David.

⁴²Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?`` ,,Al lui David``, I-au răspuns ei.

⁴³He saith unto them, How then doth David in spirit call him Lord, saying,

⁴³Şi Isus le -a zis: ,,Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, cînd zice:

⁴⁴The LORD said unto my Lord, Sit thou on my right hand, till I make thine enemies thy footstool?

⁴⁴,Domnul a zis Domnului Meu: ,,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale?

⁴⁵If David then call him Lord, how is he his son?

⁴⁵Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?``

⁴⁶And no man was able to answer him a word, neither durst any man from that day forth ask him any more questions.

⁴⁶Nimeni nu I -a putut răspunde un cuvînt. Şi, din ziua aceea, n'a îndrăznit nimeni să -I mai pună întrebări.