¹Why standest thou afar off, O LORD? why hidest thou thyself in times of trouble?

¹Pentruce stai aşa de departe, Doamne? Pentruce Te ascunzi la vreme de necaz?

²The wicked in his pride doth persecute the poor: let them be taken in the devices that they have imagined.

²Cel rău, în mîndria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.

³For the wicked boasteth of his heart's desire, and blesseth the covetous, whom the LORD abhorreth.

³Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.

⁴The wicked, through the pride of his countenance, will not seek after God: God is not in all his thoughts.

⁴Cel rău zice cu trufie: ,,Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!`` Iată toate gîndurile lui.

⁵His ways are always grievous; thy judgments are far above out of his sight: as for all his enemies, he puffeth at them.

⁵Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sînt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor protivnicilor lui.

⁶He hath said in his heart, I shall not be moved: for I shall never be in adversity.

⁶El zice în inima lui: ,,Nu mă clatin, în veci sînt scutit de nenorocire!``

⁷His mouth is full of cursing and deceit and fraud: under his tongue is mischief and vanity.

⁷Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi supt limbă are răutate şi fărădelege.

⁸He sitteth in the lurking places of the villages: in the secret places doth he murder the innocent: his eyes are privily set against the poor.

⁸Stă la pîndă lîngă sate, şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pîndesc pe cel nenorocit.

⁹He lieth in wait secretly as a lion in his den: he lieth in wait to catch the poor: he doth catch the poor, when he draweth him into his net.

⁹Stă la pîndă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pîndă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde, şi -l trage în laţul lui:

¹⁰He croucheth, and humbleth himself, that the poor may fall by his strong ones.

¹⁰se îndoaie, se pleacă, şi -i cad săracii în ghiare!

¹¹He hath said in his heart, God hath forgotten: he hideth his face; he will never see it.

¹¹El zice în inima lui: ,,Dumnezeu uită! Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!``

¹²Arise, O LORD; O God, lift up thine hand: forget not the humble.

¹²Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mîna! Nu uita pe cei nenorociţi!

¹³Wherefore doth the wicked contemn God? he hath said in his heart, Thou wilt not require it.

¹³Pentruce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentruce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?

¹⁴Thou hast seen it; for thou beholdest mischief and spite, to requite it with thy hand: the poor committeth himself unto thee; thou art the helper of the fatherless.

¹⁴Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mînă pricina lor. În nădejdea Ta se lasăcel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.

¹⁵Break thou the arm of the wicked and the evil man: seek out his wickedness till thou find none.

¹⁵Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte -i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

¹⁶The LORD is King for ever and ever: the heathen are perished out of his land.

¹⁶Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sînt nimicite din ţara Lui.

¹⁷LORD, thou hast heard the desire of the humble: thou wilt prepare their heart, thou wilt cause thine ear to hear:

¹⁷Tu auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,

¹⁸To judge the fatherless and the oppressed, that the man of the earth may no more oppress.

¹⁸ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, şi ca să nu mai însufle groaza omul cel luat din pămînt.