¹O God, why hast thou cast us off for ever? why doth thine anger smoke against the sheep of thy pasture?

¹(O cîntare a lui Asaf.) Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentruce Te mînii pe turma păşunii Tale?

²Remember thy congregation, which thou hast purchased of old; the rod of thine inheritance, which thou hast redeemed; this mount Zion, wherein thou hast dwelt.

²Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cîştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;

³Lift up thy feet unto the perpetual desolations; even all that the enemy hath done wickedly in the sanctuary.

³îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel sfînt.

⁴Thine enemies roar in the midst of thy congregations; they set up their ensigns for signs.

⁴Protivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.

⁵A man was famous according as he had lifted up axes upon the thick trees.

⁵Parcă erau nişte oameni, cari ridică toporul într'o pădure deasă:

⁶But now they break down the carved work thereof at once with axes and hammers.

⁶în curînd au sfărîmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.

⁷They have cast fire into thy sanctuary, they have defiled by casting down the dwelling place of thy name to the ground.

⁷Au pus foc sfîntului Tău locaş; au dărîmat şi au pîngărit locuinţa Numelui Tău.

⁸They said in their hearts, Let us destroy them together: they have burned up all the synagogues of God in the land.

⁸Ei ziceau în inima lor: ,,Să -i prăpădim pe toţi!`` Au ars toate locurile sfinte din ţară.

⁹We see not our signs: there is no more any prophet: neither is there among us any that knoweth how long.

⁹Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun prooroc, şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pînă cînd...

¹⁰O God, how long shall the adversary reproach? shall the enemy blaspheme thy name for ever?

¹⁰Pînă cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?

¹¹Why withdrawest thou thy hand, even thy right hand? pluck it out of thy bosom.

¹¹Pentruce Îţi tragi înapoi mîna şi dreapta Ta? Scoate -o din sîn şi nimiceşte -i!

¹²For God is my King of old, working salvation in the midst of the earth.

¹²Totuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.

¹³Thou didst divide the sea by thy strength: thou brakest the heads of the dragons in the waters.

¹³Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;

¹⁴Thou brakest the heads of leviathan in pieces, and gavest him to be meat to the people inhabiting the wilderness.

¹⁴ai zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să -l mănince fiarele din pustie.

¹⁵Thou didst cleave the fountain and the flood: thou driedst up mighty rivers.

¹⁵Ai făcut să ţîşnească izvoare în pîraie, ai uscat rîuri, cari nu seacă.

¹⁶The day is thine, the night also is thine: thou hast prepared the light and the sun.

¹⁶A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.

¹⁷Thou hast set all the borders of the earth: thou hast made summer and winter.

¹⁷Tu ai statornicit toate hotarele pămîntului, Tu ai rînduit vara şi iarna.

¹⁸Remember this, that the enemy hath reproached, O LORD, and that the foolish people have blasphemed thy name.

¹⁸Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!

¹⁹O deliver not the soul of thy turtledove unto the multitude of the wicked: forget not the congregation of thy poor for ever.

¹⁹Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!

²⁰Have respect unto the covenant: for the dark places of the earth are full of the habitations of cruelty.

²⁰Ai în vedere legămîntul! Căci locurile dosnice din ţară sînt pline de bîrloage de tîlhari.

²¹O let not the oppressed return ashamed: let the poor and needy praise thy name.

²¹Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!

²²Arise, O God, plead thine own cause: remember how the foolish man reproacheth thee daily.

²²Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!

²³Forget not the voice of thine enemies: the tumult of those that rise up against thee increaseth continually.

²³Nu uita strigătele protivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!