¹Give ear, O my people, to my law: incline your ears to the words of my mouth.

¹(O cîntare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!

²I will open my mouth in a parable: I will utter dark sayings of old:

²Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.

³Which we have heard and known, and our fathers have told us.

³Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,

⁴We will not hide them from their children, shewing to the generation to come the praises of the LORD, and his strength, and his wonderful works that he hath done.

⁴nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, şi minunile pe cari le -a făcut.

⁵For he established a testimony in Jacob, and appointed a law in Israel, which he commanded our fathers, that they should make them known to their children:

⁵El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,

⁶That the generation to come might know them, even the children which should be born; who should arise and declare them to their children:

⁶ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii cari se vor naşte, şi cari, cînd se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;

⁷That they might set their hope in God, and not forget the works of God, but keep his commandments:

⁷pentruca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.

⁸And might not be as their fathers, a stubborn and rebellious generation; a generation that set not their heart aright, and whose spirit was not stedfast with God.

⁸Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam, care n'avea o inimă tare, şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!

⁹The children of Ephraim, being armed, and carrying bows, turned back in the day of battle.

⁹Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgînd cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,

¹⁰They kept not the covenant of God, and refused to walk in his law;

¹⁰pentrucă n'au ţinut legămîntul lui Dumnezeu, şi n'au voit să umble întocmai după Legea Lui.

¹¹And forgat his works, and his wonders that he had shewed them.

¹¹Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui, pe cari li le arătase.

¹²Marvellous things did he in the sight of their fathers, in the land of Egypt, in the field of Zoan.

¹²Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni în ţara Egiptului, în cîmpia Ţoan.

¹³He divided the sea, and caused them to pass through; and he made the waters to stand as an heap.

¹³A despărţit marea, şi le -a deschis un drum prin ea, ridicînd apele ca un zid.

¹⁴In the daytime also he led them with a cloud, and all the night with a light of fire.

¹⁴I -a călăuzit ziua cu un nor, şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.

¹⁵He clave the rocks in the wilderness, and gave them drink as out of the great depths.

¹⁵A despicat stînci în pustie, şi le -a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.

¹⁶He brought streams also out of the rock, and caused waters to run down like rivers.

¹⁶A făcut să ţîşnească izvoare din stînci, şi să curgă ape ca nişte rîuri.

¹⁷And they sinned yet more against him by provoking the most High in the wilderness.

¹⁷Dar ei tot n'au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n'au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Prea Înalt în pustie.

¹⁸And they tempted God in their heart by asking meat for their lust.

¹⁸Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerînd mîncare după poftele lor.

¹⁹Yea, they spake against God; they said, Can God furnish a table in the wilderness?

¹⁹Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, şi au zis: ,,Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?

²⁰Behold, he smote the rock, that the waters gushed out, and the streams overflowed; can he give bread also? can he provide flesh for his people?

²⁰Iată că El a lovit stînca, de au curs ape, şi s'au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pîne, sau să facă rost de carne poporului Său?``

²¹Therefore the LORD heard this, and was wroth: so a fire was kindled against Jacob, and anger also came up against Israel;

²¹Domnul a auzit, şi S'a mîniat. Un foc s'a aprins împotriva lui Iacov, şi s'a stîrnit împotriva lui Israel mînia Lui,

²²Because they believed not in God, and trusted not in his salvation:

²²pentrucă n'au crezut în Dumnezeu, pentrucă n'au avut încredere în ajutorul Lui.

²³Though he had commanded the clouds from above, and opened the doors of heaven,

²³El a poruncit norilor de sus, şi a deschis porţile cerurilor:

²⁴And had rained down manna upon them to eat, and had given them of the corn of heaven.

²⁴a plouat peste ei mană de mîncare, şi le -a dat grîu din cer.

²⁵Man did eat angels' food: he sent them meat to the full.

²⁵Au mîncat cu toţii pînea celor mari, şi le -a trimes mîncare să se sature.

²⁶He caused an east wind to blow in the heaven: and by his power he brought in the south wind.

²⁶A pus să sufle în ceruri vîntul de răsărit, şi a adus, prin puterea Lui, vîntul de miazăzi.

²⁷He rained flesh also upon them as dust, and feathered fowls like as the sand of the sea:

²⁷A plouat peste ei carne ca pulberea, şi păsări înaripate, cît nisipul mării;

²⁸And he let it fall in the midst of their camp, round about their habitations.

²⁸le -a făcut să cadă în mijlocul taberii lor, dejur împrejurul locuinţelor lor.

²⁹So they did eat, and were well filled: for he gave them their own desire;

²⁹Ei au mîncat şi s'au săturat din destul: Dumnezeu le -a dat ce doriseră.

³⁰They were not estranged from their lust. But while their meat was yet in their mouths,

³⁰Dar n'apucaseră să-şi stîmpere bine pofta, mîncarea le era încă în gură,

³¹The wrath of God came upon them, and slew the fattest of them, and smote down the chosen men of Israel.

³¹cînd s'a stîrnit mînia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei, şi a doborît pe tinerii lui Israel.

³²For all this they sinned still, and believed not for his wondrous works.

³²Cu toate acestea, ei n'au încetat să păcătuiască, şi n'au crezut în minunile Lui.

³³Therefore their days did he consume in vanity, and their years in trouble.

³³De aceea, El le -a curmat zilele ca o suflare, le -a curmat anii printr'un sfîrşit năpraznic.

³⁴When he slew them, then they sought him: and they returned and enquired early after God.

³⁴Cînd îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;

³⁵And they remembered that God was their rock, and the high God their redeemer.

³⁵îşi aduceau aminte că Dumnezeu este Stînca lor, şi că Dumnezeul Autoputernic este Izbăvitorul lor.

³⁶Nevertheless they did flatter him with their mouth, and they lied unto him with their tongues.

³⁶Dar Îl înşelau cu gura, şi -L minţeau cu limba.

³⁷For their heart was not right with him, neither were they stedfast in his covenant.

³⁷Inima nu le era tare faţă de El, şi nu erau credincioşi legămîntului Său.

³⁸But he, being full of compassion, forgave their iniquity, and destroyed them not: yea, many a time turned he his anger away, and did not stir up all his wrath.

³⁸Totuş, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte de multe ori mînia şi nu dă drumul întregei Lui urgii.

³⁹For he remembered that they were but flesh; a wind that passeth away, and cometh not again.

³⁹El Şi -a adus deci aminte că ei nu erau decît carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce.

⁴⁰How oft did they provoke him in the wilderness, and grieve him in the desert!

⁴⁰Decîteori s'au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! Decîteori L-au mîniat ei în pustietate!

⁴¹Yea, they turned back and tempted God, and limited the Holy One of Israel.

⁴¹Da, n'au încetat să ispitească pe Dumnezeu, şi să întărîte pe Sfîntul lui Israel.

⁴²They remembered not his hand, nor the day when he delivered them from the enemy.

⁴²Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua, cînd i -a izbăvit de vrăjmaş,

⁴³How he had wrought his signs in Egypt, and his wonders in the field of Zoan.

⁴³de minunile, pe cari le -a făcut în Egipt, şi de semnele Lui minunate din cîmpia Ţoan.

⁴⁴And had turned their rivers into blood; and their floods, that they could not drink.

⁴⁴Cum le -a prefăcut rîurile în sînge, şi n'au putut să bea din apele lor.

⁴⁵He sent divers sorts of flies among them, which devoured them; and frogs, which destroyed them.

⁴⁵Cum a trimes împotriva lor nişte muşte otrăvitoare, cari i-au mîncat, şi broaşte, cari i-au nimicit.

⁴⁶He gave also their increase unto the caterpiller, and their labour unto the locust.

⁴⁶Cum le -a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.

⁴⁷He destroyed their vines with hail, and their sycomore trees with frost.

⁴⁷Cum le -a prăpădit viile, bătîndu-le cu piatră, şi smochinii din Egipt cu grindină.

⁴⁸He gave up their cattle also to the hail, and their flocks to hot thunderbolts.

⁴⁸Cum le -a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului.

⁴⁹He cast upon them the fierceness of his anger, wrath, and indignation, and trouble, by sending evil angels among them.

⁴⁹El Şi -a aruncat împotriva lor mînia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri.

⁵⁰He made a way to his anger; he spared not their soul from death, but gave their life over to the pestilence;

⁵⁰Cum Şi -a dat drum slobod mîniei, nu le -a scăpat sufletul dela moarte, şi le -a dat viaţa pradă molimei;

⁵¹And smote all the firstborn in Egypt; the chief of their strength in the tabernacles of Ham:

⁵¹cum a lovit pe toţi întîii născuţi din Egipt, pîrga puterii în corturile lui Ham.

⁵²But made his own people to go forth like sheep, and guided them in the wilderness like a flock.

⁵²Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi, şi i -a povăţuit ca pe o turmă în pustie.

⁵³And he led them on safely, so that they feared not: but the sea overwhelmed their enemies.

⁵³Cum i -a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.

⁵⁴And he brought them to the border of his sanctuary, even to this mountain, which his right hand had purchased.

⁵⁴Cum i -a adus spre hotarul Lui cel sfînt, spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l -a cîştigat.

⁵⁵He cast out the heathen also before them, and divided them an inheritance by line, and made the tribes of Israel to dwell in their tents.

⁵⁵Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le -a împărţit ţara în părţi de moştenire, şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.

⁵⁶Yet they tempted and provoked the most high God, and kept not his testimonies:

⁵⁶Dar ei au ispitit pe Dumnezeul Prea Înalt, s'au răzvrătit împotriva Lui, şi n'au ţinut poruncile Lui.

⁵⁷But turned back, and dealt unfaithfully like their fathers: they were turned aside like a deceitful bow.

⁵⁷Ci s'au depărtat şi au fost necredincioşi, ca şi părinţii lor, s'au abătut la o parte, ca un arc înşelător,

⁵⁸For they provoked him to anger with their high places, and moved him to jealousy with their graven images.

⁵⁸L-au supărat prin înălţimile lor, şi I-au stîrnit gelozia cu idolii lor.

⁵⁹When God heard this, he was wroth, and greatly abhorred Israel:

⁵⁹Dumnezeu a auzit, şi Ş'a mîniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel.

⁶⁰So that he forsook the tabernacle of Shiloh, the tent which he placed among men;

⁶⁰A părăsit locuinţa Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni.

⁶¹And delivered his strength into captivity, and his glory into the enemy's hand.

⁶¹Şi -a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui în mînile vrăjmaşului.

⁶²He gave his people over also unto the sword; and was wroth with his inheritance.

⁶²A dat pradă săbiei pe poporul Lui, şi S'a mîniat pe moştenirea Lui.

⁶³The fire consumed their young men; and their maidens were not given to marriage.

⁶³Pe tinerii lui i -a ars focul, şi fecioarele lui n'au mai fost sărbătorite cu cîntări de nuntă.

⁶⁴Their priests fell by the sword; and their widows made no lamentation.

⁶⁴Preoţii săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele lui nu s'au bocit.

⁶⁵Then the LORD awaked as one out of sleep, and like a mighty man that shouteth by reason of wine.

⁶⁵Atunci Domnul S'a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin,

⁶⁶And he smote his enemies in the hinder parts: he put them to a perpetual reproach.

⁶⁶şi a lovit pe protivnicii Lui, cari fugeau, acoperindu -i cu vecinică ocară.

⁶⁷Moreover he refused the tabernacle of Joseph, and chose not the tribe of Ephraim:

⁶⁷Însă a lepădat cortul lui Iosif, şi n'a ales seminţia lui Efraim;

⁶⁸But chose the tribe of Judah, the mount Zion which he loved.

⁶⁸ci a ales seminţia lui Iuda, muntele Sionului, pe care -l iubeşte.

⁶⁹And he built his sanctuary like high palaces, like the earth which he hath established for ever.

⁶⁹Şi -a zidit sfîntul locaş ca cerurile de înalt, şi tare ca pămîntul, pe care l -a întemeiat pe veci.

⁷⁰He chose David also his servant, and took him from the sheepfolds:

⁷⁰A ales pe robul Său David, şi l -a luat dela staulele de oi.

⁷¹From following the ewes great with young he brought him to feed Jacob his people, and Israel his inheritance.

⁷¹L -a luat dindărătul oilor, cari alăptau, ca să pască pe poporul Său Iacov, şi pe moştenirea Sa Israel.

⁷²So he fed them according to the integrity of his heart; and guided them by the skilfulness of his hands.

⁷²Şi David i -a cîrmuit cu o inimă neprihănită, şi i -a povăţuit cu mîni pricepute.