¹O Lord God, to whom vengeance belongeth; O God, to whom vengeance belongeth, shew thyself.

¹Doamne, Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!

²Lift up thyself, thou judge of the earth: render a reward to the proud.

²Scoală-Te, Judecătorul pămîntului, şi răsplăteşte celor mîndri după faptele lor!

³LORD, how long shall the wicked, how long shall the wicked triumph?

³Pînă cînd vor birui cei răi, Doamne, pînă cînd vor birui cei răi?

⁴How long shall they utter and speak hard things? and all the workers of iniquity boast themselves?

⁴Ei ţin cuvîntări puternice, vorbesc cu trufie, şi toţi cei ce fac răul se fălesc.

⁵They break in pieces thy people, O LORD, and afflict thine heritage.

⁵Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, şi asupresc moştenirea Ta.

⁶They slay the widow and the stranger, and murder the fatherless.

⁶Junghie pe văduvă şi pe străin, ucid pe orfani,

⁷Yet they say, The LORD shall not see, neither shall the God of Jacob regard it.

⁷şi zic: ,,Nu vede Domnul, şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!``

⁸Understand, ye brutish among the people: and ye fools, when will ye be wise?

⁸Totuş, învăţaţi-vă minte, oameni fără minte! Cînd vă veţi înţelepţi, nebunilor?

⁹He that planted the ear, shall he not hear? he that formed the eye, shall he not see?

⁹Cel ce a sădit urechea, s'ar putea să n'audă? Cel ce a întocmit ochiul, s'ar putea să nu vadă?

¹⁰He that chastiseth the heathen, shall not he correct? he that teacheth man knowledge, shall not he know?

¹⁰Cel ce pedepseşte neamurile, s'ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere?

¹¹The LORD knoweth the thoughts of man, that they are vanity.

¹¹Domnul cunoaşte gîndurile omului: ştie că sînt deşerte.

¹²Blessed is the man whom thou chastenest, O LORD, and teachest him out of thy law;

¹²Ferice de omul, pe care -l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care -l înveţi din Legea Ta,

¹³That thou mayest give him rest from the days of adversity, until the pit be digged for the wicked.

¹³ca să -l linişteşti în zilele nenorocirii, pînă se va săpa groapa celui rău!

¹⁴For the LORD will not cast off his people, neither will he forsake his inheritance.

¹⁴Căci Domnul nu lasă pe poporul Său, şi nu-Şi părăseşte moştenirea.

¹⁵But judgment shall return unto righteousness: and all the upright in heart shall follow it.

¹⁵Ci se va face odată judecata după dreptate, şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.

¹⁶Who will rise up for me against the evildoers? or who will stand up for me against the workers of iniquity?

¹⁶Cine mă va ajuta împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?

¹⁷Unless the LORD had been my help, my soul had almost dwelt in silence.

¹⁷De n'ar fi Domnul ajutorul meu, cît de curînd ar fi sufletul meu în tăcerea morţii!

¹⁸When I said, My foot slippeth; thy mercy, O LORD, held me up.

¹⁸Oridecîte ori zic: ,,Mi se clatină piciorul!`` bunătatea Ta, Doamne, mă sprijineşte totdeauna.

¹⁹In the multitude of my thoughts within me thy comforts delight my soul.

¹⁹Cînd gînduri negre se frămîntă cu grămada înlăuntrul meu, mîngîierile Tale îmi înviorează sufletul.

²⁰Shall the throne of iniquity have fellowship with thee, which frameth mischief by a law?

²⁰Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie, ei cari pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?

²¹They gather themselves together against the soul of the righteous, and condemn the innocent blood.

²¹Ei se strîng împotriva vieţii celui neprihănit, şi osîndesc sînge nevinovat.

²²But the LORD is my defence; and my God is the rock of my refuge.

²²Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stînca mea de adăpost.

²³And he shall bring upon them their own iniquity, and shall cut them off in their own wickedness; yea, the LORD our God shall cut them off.

²³El va face să cadă asupra lor nelegiuirea, El îi va nimici prin răutatea lor; Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.