¹What shall we say then? Shall we continue in sin, that grace may abound?

¹Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?

²God forbid. How shall we, that are dead to sin, live any longer therein?

²Nicidecum! Noi, cari am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?

³Know ye not, that so many of us as were baptized into Jesus Christ were baptized into his death?

³Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?

⁴Therefore we are buried with him by baptism into death: that like as Christ was raised up from the dead by the glory of the Father, even so we also should walk in newness of life.

⁴Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

⁵For if we have been planted together in the likeness of his death, we shall be also in the likeness of his resurrection:

⁵În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr'o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr'o înviere asemănătoare cu a Lui.

⁶Knowing this, that our old man is crucified with him, that the body of sin might be destroyed, that henceforth we should not serve sin.

⁶Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentruca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;

⁷For he that is dead is freed from sin.

⁷căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

⁸Now if we be dead with Christ, we believe that we shall also live with him:

⁸Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,

⁹Knowing that Christ being raised from the dead dieth no more; death hath no more dominion over him.

⁹întrucît ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpînire asupra Lui.

¹⁰For in that he died, he died unto sin once: but in that he liveth, he liveth unto God.

¹⁰Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.

¹¹Likewise reckon ye also yourselves to be dead indeed unto sin, but alive unto God through Jesus Christ our Lord.

¹¹Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.

¹²Let not sin therefore reign in your mortal body, that ye should obey it in the lusts thereof.

¹²Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.

¹³Neither yield ye your members as instruments of unrighteousness unto sin: but yield yourselves unto God, as those that are alive from the dead, and your members as instruments of righteousness unto God.

¹³Să nu mai daţi în stăpînirea păcatului mădulările voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădulările voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.

¹⁴For sin shall not have dominion over you: for ye are not under the law, but under grace.

¹⁴Căci păcatul nu va mai stăpîni asupra voastră, pentrucă nu sînteţi supt Lege, ci supt har.

¹⁵What then? shall we sin, because we are not under the law, but under grace? God forbid.

¹⁵Ce urmează de aici? Să păcătuim pentrucă nu mai sîntem supt Lege ci supt har? Nicidecum.

¹⁶Know ye not, that to whom ye yield yourselves servants to obey, his servants ye are to whom ye obey; whether of sin unto death, or of obedience unto righteousness?

¹⁶Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să -l ascultaţi, sînteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?

¹⁷But God be thanked, that ye were the servants of sin, but ye have obeyed from the heart that form of doctrine which was delivered you.

¹⁷Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, pentrucă, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii, pe care aţi primit -o.

¹⁸Being then made free from sin, ye became the servants of righteousness.

¹⁸Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de subt păcat, v'aţi făcut robi ai neprihănirii. -

¹⁹I speak after the manner of men because of the infirmity of your flesh: for as ye have yielded your members servants to uncleanness and to iniquity unto iniquity; even so now yield your members servants to righteousness unto holiness.

¹⁹Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pămînteşti: dupăcum odinioară v'aţi făcut mădulările voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvîrşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădulările voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!

²⁰For when ye were the servants of sin, ye were free from righteousness.

²⁰Căci, atunci cînd eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.

²¹What fruit had ye then in those things whereof ye are now ashamed? for the end of those things is death.

²¹Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade, de cari acum vă este ruşine: pentrucă sfîrşitul acestor lucruri este moartea.

²²But now being made free from sin, and become servants to God, ye have your fruit unto holiness, and the end everlasting life.

²²Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v'aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfîrşit: viaţa vecinică.

²³For the wages of sin is death; but the gift of God is eternal life through Jesus Christ our Lord.

²³Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru.