¹Maar Job antwoordde en zeide:

¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

²Hoort aandachtelijk mijn rede, en laat dit zijn uw vertroostingen.

²,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

³Verdraagt mij, en ik zal spreken; en nadat ik gesproken zal hebben, spot dan.

³Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

⁴Is (mij aangaande) mijn klacht tot den mens? Doch of het zo ware, waarom zou mijn geest niet verdrietig zijn?

⁴Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

⁵Ziet mij aan, en wordt verbaasd, en legt de hand op den mond.

⁵Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

⁶Ja, wanneer ik daaraan gedenk, zo word ik beroerd, en mijn vlees heeft een gruwen gevat.

⁶Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

⁷Waarom leven de goddelozen, worden oud, ja, worden geweldig in vermogen?

⁷Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

⁸Hun zaad is bestendig met hen voor hun aangezicht, en hun spruiten zijn voor hun ogen.

⁸Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

⁹Hun huizen hebben vrede zonder vreze, en de roede Gods is op hen niet.

⁹În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

¹⁰Zijn stier bespringt, en mist niet; zijn koe kalft, en misdraagt niet.

¹⁰Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

¹¹Hun jonge kinderen zenden zij uit als een kudde, en hun kinderen huppelen.

¹¹Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

¹²Zij heffen op met de trommel en de harp, en zij verblijden zich op het geluid des orgels.

¹²Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

¹³In het goede verslijten zij hun dagen; en in een ogenblik dalen zij in het graf.

¹³Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

¹⁴Nochtans zeggen zij tot God: Wijk van ons, want aan de kennis Uwer wegen hebben wij geen lust.

¹⁴Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

¹⁵Wat is de Almachtige, dat wij Hem zouden dienen? En wat baat zullen wij hebben, dat wij Hem aanlopen zouden?

¹⁵Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

¹⁶Doch ziet, hun goed is niet in hun hand; de raad der goddelozen is verre van mij.

¹⁶Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

¹⁷Hoe dikwijls geschiedt het, dat de lamp der goddelozen uitgeblust wordt, en hun verderf hun overkomt; dat God hun smarten uitdeelt in Zijn toorn!

¹⁷dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

¹⁸Dat zij gelijk stro worden voor den wind, en gelijk kaf, dat de wervelwind wegsteelt;

¹⁸să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

¹⁹Dat God Zijn geweld weglegt, voor Zijn kinderen, hem vergeldt, dat hij het gewaar wordt;

¹⁹Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

²⁰Dat zijn ogen zijn ondergang zien, en hij drinkt van de grimmigheid des Almachtigen!

²⁰el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

²¹Want wat lust zou hij na zich aan zijn huis hebben, als het getal zijner maanden afgesneden is?

²¹Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

²²Zal men God wetenschap leren, daar Hij de hogen richt?

²²Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

²³Deze sterft in de kracht zijner volkomenheid, daar hij gans stil en gerust was;

²³Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

²⁴Zijn melkvaten waren vol melk, en het merg zijner benen was bevochtigd.

²⁴cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

²⁵De ander daarentegen sterft met een bittere ziel, en hij heeft van het goede niet gegeten.

²⁵Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

²⁶Zij liggen te zamen neder in het stof, en het gewormte overdekt ze.

²⁶şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

²⁷Ziet, ik weet ulieder gedachten, en de boze verdichtselen, waarmede gij tegen mij geweld doet.

²⁷Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

²⁸Want gij zult zeggen: Waar is het huis van den prins, en waar is de tent van de woningen der goddelozen?

²⁸Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

²⁹Hebt gijlieden niet gevraagd de voorbijgaanden op den weg, en kent gij hun tekenen niet?

²⁹Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

³⁰Dat de boze onttrokken wordt ten dage des verderfs; dat zij ten dage der verbolgenheden ontvoerd worden.

³⁰Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

³¹Wie zal hem in het aangezicht zijn weg vertonen? Als hij wat doet, wie zal hem vergelden?

³¹Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

³²Eindelijk wordt hij naar de graven gebracht, en is gedurig in den aardhoop.

³²Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

³³De kluiten des dals zijn hem zoet, en hij trekt na zich alle mensen; en dergenen, die voor hem geweest zijn, is geen getal.

³³Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

³⁴Hoe vertroost gij mij dan met ijdelheid, dewijl in uw antwoorden overtreding overig is?

³⁴Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``