¹Een gouden kleinood van David tot lering, voor den opperzangmeester, op Schusan Eduth;

¹(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca şi ,,Crinul mărturiei``. O cîntare de laudă a lui David, spre învăţătură. Făcută cînd purta război cu Sirienii din Mesopotamia şi cu Sirienii din Ţoba şi cînd s'a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de Edomiţi.) Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat, şi Te-ai mîniat: ridică-ne iarăş!

²Als hij gevochten had met de Syriers van Mesopotamie, en met de Syriers van Zoba; en Joab wederkwam, en de Edomieten sloeg in het Zoutdal, twaalf duizend.

²Ai cutremurat pămîntul, l-ai despicat; drege -i spărturile, căci se clatină!

³O God! Gij hadt ons verstoten, Gij hadt ons gescheurd, Gij zijt toornig geweest; keer weder tot ons.

³Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.

⁴Gij hebt het land geschud, Gij hebt het gespleten; genees zijn breuken, want het wankelt.

⁴Ai dat celorce se tem de Tine un steag, ca să -l înalţe spre biruinţa adevărului. -

⁵Gij hebt Uw volk een harde zaak doen zien; Gij hebt ons gedrenkt met zwijmelwijn.

⁵Pentruca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!

⁶Maar nu hebt Gij dengenen, die U vrezen, een banier gegeven, om die op te werpen, vanwege de waarheid. Sela.

⁶Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui: ,,Voi ieşi biruitor, voi împărţi Sihemul, şi voi măsura valea Sucot.

⁷Opdat Uw beminden zouden bevrijd worden; geef heil door Uw rechterhand, en verhoor ons.

⁷Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cîrmuire:

⁸God heeft gesproken in Zijn heiligdom; dies zal ik van vreugde opspringen; ik zal Sichem delen, en het dal van Sukkoth zal ik afmeten.

⁸Moab este ligheanul în care Mă spăl: peste Edom Îmi arunc încălţămintea: ţara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!`` -

⁹Gilead is mijn, en Manasse is mijn, en Efraim is de sterkte mijns hoofds; Juda is mijn wetgever.

⁹Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?

¹⁰Moab is mijn waspot; op Edom zal ik mijn schoen werpen! juich over mij, o gij Palestina!

¹⁰Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

¹¹Wie zal mij voeren in een vaste stad? Wie zal mij leiden tot in Edom?

¹¹Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zădarnic.

¹²Zult Gij het niet zijn, o God! Die ons verstoten hadt, en niet uittoogt, o God! met onze heirkrachten? [ (Psalms 60:13) Geef Gij ons hulp uit de benauwdheid, want 's mensen heil is ijdelheid. ] [ (Psalms 60:14) In God zullen wij kloeke daden doen, en Hij zal onze wederpartijders vertreden. ]

¹²Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari, şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.