1En la tria jaro de Ciro, regxo de Persujo, vorto estis malkasxita al Daniel, kiu havis la nomon Beltsxacar; kaj vera estis tiu vorto kaj tre grava. Li komprenis la vorton kaj komprenis bone la vizion.
1Yô rox chihab roquic laj Ciro chokß xreyeb laj Persia nak quicßutbesîc jun chic li visión chiru laj Daniel li nayeman Beltsasar re. Li cßaßru quicßutbesîc chiru, aßan tzßakal yâl ut kßaxal ra rabinquil. Abanan laj Daniel quiqßueheß xnaßleb xban li Dios chixtaubal ru lix yâlal li quicßutbesîc chiru saß li visión.
2En tiu tempo mi, Daniel, funebris dum tri semajnoj.
2Laj Daniel quixye: —Nak quicßutbesîc chicuu li visión aßin, oxib xamân quirahoß inchßôl xban.
3Bongustan mangxajxon mi ne mangxis, viando kaj vino ne venis en mian busxon, kaj per oleo mi min ne sxmiris, gxis la fino de la tri semajnoj.
3Chiru li oxib xamân aßan incßaß xintzaca li sahil echej chi moco xinyal li vino, chi moco li tib, ut incßaß quicuocsi li sununquil ban re xyîbanquil cuib toj quinumeß li oxib xamân aßan.
4En la dudek-kvara tago de la unua monato mi estis sur la bordo de granda rivero, nome de HXidekel.
4Ut saß li câhib xcaßcßâl xbe li xbên po cuanquin chire li nimla nimaß Hidekel xcßabaß.
5Kaj levinte miajn okulojn, mi ekvidis:jen staras unu viro, vestita per tolaj vestoj, kaj liaj lumboj estas zonitaj per pura oro el Ufaz.
5Nak quin-iloc takecß quicuil jun li cuînk. Li rakß yîbanbil riqßuin li châbil tßicr lino ut lix cßâmal xsaß yîbanbil riqßuin tzßakal oro li nachal chak aran Ufaz.
6Lia korpo estas kiel turkiso, lia vizagxo aspektas kiel fulmo, liaj okuloj kiel fajraj flamoj, liaj brakoj kaj kruroj kiel brilanta kupro, kaj la vocxo de lia parolado estas kiel vocxo de amaso da homoj.
6Lix tibel nalemtzßun joß jun li tertôquil pec ut li ru chanchan li rakß câk ut li xnakß ru chanchan li xam. Li rok rukß nalemtzßun joß li kßan chßîchß bronce ut nak quiâtinac, kßaxal cau lix yâb xcux chanchan qßuila tenamit nak quicuabi.
7Nur mi sola, Daniel, vidis tiun vizion; la homoj, kiuj estis kun mi, ne vidis la vizion; tamen granda timo falis sur ilin, kaj ili forkuris, por sin kasxi.
7Mâ ani chic qui-iloc re li visión aßin. Caßaj cuiß lâin laj Daniel. Eb li cuînk li cuanqueb cuochben incßaß queßril. Cßajoß nak qui-oc xxiuheb ut queßêlelic ut queßxmuk ribeb.
8Mi restis sola, kaj mi rigardis tiun grandan vizion; ne restis en mi forto, mia vizagxaspekto sxangxigxis terure, kaj mi ne povis rekolekti miajn fortojn.
8Quincana injunes ut quicuil li sachba chßôlej aßin li quicßutbesîc chicuu. Qui-osoß lin metzßêu nak quicuecßa. Quinsakquirinoß ut mâcßaß chic inmetzßêu quincana.
9Kaj mi ekauxdis la vocxon de liaj vortoj; kaj kiam mi ekauxdis la vocxon de liaj vortoj, mi senkonscie falis vizagxaltere.
9Quicuabi lix yâb xcux nak qui-oc chi âtinac ut quisach innaßleb ut quintßaneß chi huphu saß chßochß. Chanchan cuârc yôquin.
10Sed jen mano ektusxis min kaj levis min sur miajn genuojn kaj manplatojn.
10Ut jun li ukßej quichßeßoc cue ut quincuacli raj abanan cßachcßo quincana ut ninsicsot xban inxiu.
11Kaj li diris al mi:Ho Daniel, viro agrabla al Dio! atentu la vortojn, kiujn mi diros al vi, kaj starigxu sur via loko, cxar mi nun estas sendita al vi. Kiam li tion parolis al mi, mi staris tremante.
11Ut quixye cue: —At Daniel, lâat rarôcat xban li Dios. Qßue retal li oc cue chixyebal âcue ut xaklin xban nak taklanbilin chi âtinac âcuiqßuin, chan cue. Ut lâin ninsicsot xban inxiu nak quinxakli.
12Li diris al mi:Ne timu, Daniel, cxar de la unua tago, kiam vi sincere penis kompreni kaj pentofari antaux via Dio, viaj vortoj estis auxditaj; kaj mi venis laux via peto.
12Ut li cuînk quixye cue: —At Daniel, matxucuac xban nak chalen nak xaqßue âchßôl chixtaubal ru li yô chi cßulmânc ut xacubsi âcuib chiru lâ Dios, aßan quirabi lâ tij. Joßcan nak xinchal âcuiqßuin chixchßolobanquil lix yâlal châcuu.
13Sed la protektanto de la Persa regno kontrauxstaris al mi dum dudek unu tagoj, kaj, gxis Mihxael, unu el la plej cxefaj protektantoj, venis kun helpo al mi, mi restis tie apud la regxoj de Persujo.
13Abanan chiru jun xcaßcßâl cutan li nataklan saß xbêneb laj Persia quixyal numtâc saß inbên. Ut li ángel Miguel, jun saß xyânkeb li kßaxal nînkeb xcuanquil, quichal chintenkßanquil xban nak injunes cuanquin aran riqßuineb lix reyeb laj Persia.
14Nun mi venis, por informi vin, kio estos kun via popolo en la estonta tempo, cxar la vizio koncernas tempon estontan.
14Lâin xinchal chixyebal âcue li cßaßru teßxcßul lâ tenamit saß eb li cutan li teßchâlk. Li visión aßin, aßan tâcßulmânk saß eb li cutan li teßchâlk, chan cue.
15Dum li parolis al mi tiujn vortojn, mi almetis mian vizagxon al la tero kaj silentis.
15Nak quixye cue eb li âtin aßin, tîc quinxulub cuib ut mem quincana.
16Sed jen iu, simila al homido, ektusxis miajn lipojn, kaj mi malfermis mian busxon, ekparolis kaj diris al tiu, kiu staris kontraux mi:Ho mia sinjoro, de cxi tiu vizio kurbigxis mia vizagxo, kaj mi jam ne havas fortojn.
16Ut xakâmil chicuu jun chanchan li cuînk. Aßan quixqßue li rukß chi xtzßûmal cue ut quinâtinac cuißchic. Ut lâin quinye re: —At Kâcuaß, kßaxal ra saß inchßôl xban li quicßutbesîc chicuu ut mâcßaß chic inmetzßêu.
17Kaj kiel la sklavo de mia sinjoro povas paroli kun tia mia sinjoro, se mi jam ne havas forton kaj mi jam ne havas spiron?
17At Kâcuaß, ¿chan ta ru nak târûk tinâtinak âcuiqßuin? Lâin mâcßaß chic inmetzßêu ut incßaß chic naru ninmusikßac.
18Tiam denove ektusxis min tiu bildo de homo kaj refortigis min.
18Ut li jun li chanchan cuînk quixqßue cuißchic li rukß saß inbên ut quicuecßa nak cuan chic inmetzßêu.
19Kaj li diris:Ne timu, ho simpatia homo, paco estu al vi, kaj estu kuragxa. Kaj dum li parolis al mi, mi kuragxigxis, kaj diris:Parolu, ho mia sinjoro, cxar vi min refortigis.
19Ut aßan quixye cue: —Li Dios nacatxra. Tuktûquil usilal chicuânk âcuiqßuin. Chacacuubresi lâ chßôl ut matxucuac, chan cue. Nak quixye cue aßan, quicuecßa nak cuan chic inmetzßêu. Usin chic. Ut lâin quinye re: —At Kâcuaß, anakcuan âtinan cuiqßuin. Us chic nacuecßa xban nak lâat xaqßue cuißchic inmetzßêu, chanquin re.
20Tiam li diris:CXu vi scias, por kio mi venis al vi? nun mi iras denove, por batali kontraux la protektanto de Persujo; sed kiam mi foriros, venos la protektanto de Grekujo.
20Ut aßan quixye cue: —¿Ma nacanau cßaßru aj e nak xinchal âcuiqßuin? Lâin xinchal chixcßutbesinquil châcuu li cßaßru tâcßulmânk. Anakcuan tento nak tinxic cuißchic aran Persia chi pletic riqßuin li jun li nataklan saß xbêneb. Nak acak xinrakeß chi pletic riqßuin aßan, tâchâlk li jun li nataklan saß xbêneb laj Grecia.Mâ ani natenkßan cue, caßaj cuiß li ángel Miguel li na-iloc reheb laj Israel. Lâin tincßutbesi châcuu li cßaßru tzßîbanbil saß li hu re li yâl.
21Tamen mi sciigos al vi, kio estas notita en la vera skribo; kaj estas neniu, kiu subtenus min kontraux tiuj, krom Mihxael, via protektanto.
21Mâ ani natenkßan cue, caßaj cuiß li ángel Miguel li na-iloc reheb laj Israel. Lâin tincßutbesi châcuu li cßaßru tzßîbanbil saß li hu re li yâl.