1Kaj la popolo kaj iliaj edzinoj komencis forte krii kontraux siaj fratoj, la Judoj.
1Saß eb li cutan aßan eb li cuînk joßqueb ajcuiß li ixk queßoc chixcuechßbal rixeb li rech tenamitil.
2Estis tiaj, kiuj parolis:Estas multe da ni kaj da niaj filoj kaj filinoj; ni prenu al ni grenon kaj mangxu, por ke ni vivu.
2Cuan queßyehoc re: —Lâo nabalo ut nabaleb ajcuiß li kalal kacßajol ut tzacânc teßraj. Tento takasicß bar takatau katrigo re tocuaßak ut incßaß tocâmk.—
3Aliaj parolis:Niajn kampojn, niajn vinbergxardenojn, kaj niajn domojn ni donas proprunte, por ke ni akiru grenon kontraux malsato.
3Ut cuan ajcuiß queßyehoc re: —Xban li cueßej xkaqßue chi prenda li kachßochß joß ajcuiß li kacuîmk ut li kochoch re târûk takalokß katrigo re tocuaßak.—
4Aliaj parolis:Ni pruntas monon por impostoj por la regxo, donante garantiajxe niajn kampojn kaj vinbergxardenojn;
4Ut cuan cuißchic queßyehoc re: —Lâo xkapatzß katumin chi toß re târûk takatoj li tento xtojbal re li rey. Ut xkaqßue li kachßochß chi prenda joß ajcuiß li kacuîmk, chanqueb.
5sed kiel la korpo de niaj fratoj, tia estas nia korpo, kiel iliaj infanoj, tiaj estas niaj infanoj; tamen jen ni devas humile servigi niajn filojn kaj niajn filinojn, kaj el niaj filinoj kelkaj jam estas humiligitaj. Ni ne havas forton en niaj manoj, kaj niaj kampoj kaj vinbergxardenoj apartenas al aliaj.
5—Lâo kacomon kib riqßuineb li biom. Ut li kalal kacßajol juntakßêteb ajcuiß riqßuineb li ralal xcßajol eb aßan. Moco jalaneb ta chic aßan chiku lâo. Abanan lâo tento nak takacßayiheb li kalal kacßajol chokß xmôseb aßan. Cuanqueb karabin ac xkacßayiheb chokß xmôseb aßan ut incßaß chic naru nakisiheb riqßuineb xban nak mâcßaß chic cuan ke. Li kachßochß ut li kacuîmk jalan chic aj e, chanqueb.
6Kaj tio forte min cxagrenis, kiam mi auxdis ilian kriadon kaj tiujn vortojn.
6Ut lâin, cßajoß nak quichal injoskßil nak quicuabi li cßaßru queßxye.
7Sed mia koro donis al mi konsilon, kaj mi faris severan riprocxon al la eminentuloj kaj al la estroj, kaj diris al ili:Vi prenas procentegon de viaj fratoj! Kaj mi kunvokis kontraux ili grandan kunvenon.
7Quincßoxla chi us cßaßru tinbânu. Ut quinkßuseb li biomeb ut li nequeßtaklan saß xbêneb li tenamit ut quinye reheb: —¿Ma us nak nequepatzß ral li tumin li nequetoßoni reheb lê rech tenamitil?— Ut quinye ajcuiß reheb nak teßxchßutub ribeb re nak takacßûb ru cßaßru takabânu.
8Kaj mi diris al ili:Ni elacxetis niajn fratojn, la Judojn, kiuj estis venditaj al la nacioj, kiom ni povis; dume vi volas vendi viajn fratojn, kaj ili estas vendataj al ni! Ili silentis kaj trovis nenion por respondi.
8Ut quinye reheb: —Xkisiheb rubel xcuanquil li jalan tenamit li kech tenamitil. Xkabânu li joß qßuial coru xbânunquil. Ut lâex chic yôquex chi rahobtesînc reheb li kech tenamitil. Ut anakcuan, ¿ma toj takisiheb cuißchic rubel êcuanquil lâex? chanquin reheb. Ut mâ jun reheb quichakßoc xban nak incßaß chic queßxtau cßaßru queßxye.
9Kaj mi diris:Ne bona estas tio, kion vi faras. CXu vi ne devas konduti kun timo antaux nia Dio, por eviti malhonoron de la flanko de la nacioj, niaj malamikoj?
9Ut quinye ajcuiß reheb: —Li cßaßru yôquex chixbânunquil, aßan incßaß us. Lâex incßaß nequexucua ru li Dios. Yôquex ban chixbânunquil joß nequeßxbânu li jalan tenamit li xicß nequeßiloc ke, re nak incßaß texrahobtesîk xban eb aßan.
10Ankaux mi kaj miaj fratoj kaj miaj junuloj donis al ili prunte monon kaj grenon; ni malsxuldigu al ili tiun sxuldon.
10Lâin ut eb li cuechßalal joßqueb ajcuiß li nequeßcßanjelac chicuu yôco ajcuiß chixqßuebaleb xtrigo ut xtumineb chi toß. Abanan nintzßâma chêru nak incßaß chic takapatzß reheb lix cßaseb.
11Redonu do al ili hodiaux iliajn kampojn, vinbergxardenojn, olivgxardenojn, kaj domojn, kaj la procenton pro la mono, la greno, la mosto, kaj la oleo, kiujn vi pruntis al ili.
11Ut nintzßâma ajcuiß chêru nak anakcuan ajcuiß têkßaxtesi cuißchic reheb lix chßochßeb, li racuîmkeb uvas ut olivos, joß ajcuiß li rochocheb. Ut têkßaxtesi ajcuiß reheb li ral li tumin li ac xecßul joß ajcuiß li trigo, li aceite ut li uvas li ac xecßul.—
12Kaj ili diris:Ni redonos, kaj ni ne postulos de ili; ni agos tiel, kiel vi diras. Kaj mi alvokis la pastrojn, kaj mi prenis de ili jxuron, ke ili tiel agos.
12Ut eb aßan queßchakßoc ut queßxye: —Takakßaxtesi reheb chixjunil li ac xkacßul ut incßaß chic takapatzß reheb. Takabânu joß xaye ke, chanqueb. Joßcan nak quinbokeb laj tij re nak chiruheb aßan teßxye riqßuin juramento nak teßxbânu li cßaßru ac xeßxye.
13Kaj mi elskuis mian baskon, kaj diris:Tiele Dio elskuu el lia domo kaj el lia akiritajxo cxiun homon, kiu ne plenumos tiun vorton; tiele li estu elskuita kaj senhava. Kaj la tuta komunumo diris:Amen; kaj oni gloris la Eternulon. Kaj la popolo agis tiele.
13Ut quinchikß ru li cuakß chiruheb ut quinye reheb: —Joßcaßin taxak tixbânu li Kâcuaß Dios nak târisi saß rochoch ut saß lix cßanjel li ani incßaß tâbânûnk re li cßaßru xye. Chi-isîk ta chi mâcßaß chic cuan re, chanquin reheb. Ut chixjunileb li tenamit queßxye: —Joßcan taxak tâuxmânk, chanqueb. Ut chixjunileb li tenamit queßxbânu joß queßxye ut queßxlokßoni li Kâcuaß.
14Krom tio, de post la tago, kiam al mi estis ordonite esti ilia regionestro en la Juda lando, de la dudeka jaro gxis la tridek-dua jaro de la regxo Artahxsxast, en la dauxro de dek du jaroj, mi kun miaj fratoj ne mangxis la panon de regionestro.
14Ac yô chic junmay chihab roquic laj Artajerjes chokß rey nak quinixxakab chi taklânc saß xbêneb laj Judá. Chalen saß li cutan aßan toj quicuulac li cablaju xcaßcßâl chihab roquic chokß rey, chi moco lâin, chi moco li cuechßalal kacßul li tzacaêmk li kacßulub raj xtzacanquil joß queßxtzaca li nequeßtaklan. Chiru li cablaju chihab nak cuanquin chi taklânc incßaß quinpuersi li tzacaêmk incßulub raj xcßulbal.
15La antauxaj regionestroj, kiuj estis antaux mi, sxargxadis la popolon, kaj prenadis de ili panon kaj vinon, krom kvardek sikloj da argxento; ecx iliaj junuloj regis super la popolo. Sed mi ne agis tiel, pro timo antaux Dio.
15Eb li queßcuan chi taklânc saß xbêneb li tenamit nak toj mâjiß nin-oc lâin, kßaxal cuißchic nabal li tumin queßxpatzß reheb li tenamit. Rajlal cutan numenak caßcßâl chi tumin plata queßxpatzß re xcuaheb ut xvino. Ut eb li nequeßcßanjelac chiruheb queßxrahobtesi li tenamit. Abanan lâin incßaß quinbânu chi joßcan xban nak ninxucua ru li Dios.
16Mi partoprenis ankaux en la laborado cxe tiu murego; kaj kampon ni ne acxetis; kaj cxiuj miaj junuloj kolektigxadis tie al la laboro.
16Ut lâin quinqßue inchßôl chi cßanjelac riqßuin xyîbanquil li tzßac li sutsu cuiß li tenamit. Ut eb li nequeßtrabajic chicuu queßxqßue ajcuiß xchßôleb chi oquênc saß li cßanjel. Ut incßaß kacßoxla xlokßbal kachßochß.
17CXe mia tablo estadis po cent kvindek homoj da Judoj kaj estroj, kaj ankaux da tiuj, kiuj venis al ni el la nacioj, kiuj estas cxirkaux ni.
17Jun ciento riqßuin mero ciento laj judío li nequeßcuaßac saß li cuochoch. Saß xyânkeb aßan cuanqueb li nequeßcßamoc be saß li tenamit. Ut mâcßaßeb saß ajl li nequeßchal chak saß eb li tenamit li cuanqueb chi nachß kiqßuin.
18Preparataj estis por unu tago:unu bovo, ses plej bonaj sxafoj, kaj ankaux birdoj estis preparataj cxe mi; kaj en la dauxro de dek tagoj estis uzata tre multe da vino. Malgraux tio mi ne postulis panon de regionestro, cxar la popolo estis sxargxita de malfacila laboro.
18Chixjunil li nasachman rajlal cutan re li katzacaêmk, aßan aßin xqßuial: jun cuacax, cuakib châbil carner xcomoneb li sicßbil ruheb, ut queßxyîb ajcuiß caxlan. Rajlal lajêb cutan nequeßxcßam chak chi nabal li vino. Usta nabal li nasachman, abanan mâ jun sut xinpatzß reheb li tenamit li cßaßru tento raj xincßul lâin, joß li queßxcßul li queßcuan chi taklânc saß li tenamit nak kßaxal nabal li îk cuan saß xbêneb li tenamit.Chinjulticokß taxak âcue, at inDios, riqßuin li joß qßuial li us li xinbânu reheb li tenamit aßin.
19Rememoru pri mi al bono, ho mia Dio, cxion, kion mi faris por cxi tiu popolo.
19Chinjulticokß taxak âcue, at inDios, riqßuin li joß qßuial li us li xinbânu reheb li tenamit aßin.