¹Poste Ijob malfermis sian busxon, kaj malbenis sian tagon.

¹După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

²Kaj Ijob ekparolis, kaj diris:

²A luat cuvîntul şi a zis:

³Pereu la tago, en kiu mi naskigxis, Kaj la nokto, kiu diris:Embriigxis homo.

³,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

⁴Tiu tago estu malluma; Dio de supre ne rigardu gxin, Neniu lumo ekbrilu super gxi.

⁴Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

⁵Mallumo kaj tomba ombro ekposedu gxin; Nubo gxin kovru; Eklipsoj de tago faru gxin terura.

⁵S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

⁶Tiun nokton prenu mallumego; GXi ne alkalkuligxu al la tagoj de la jaro, GXi ne eniru en la kalkulon de la monatoj.

⁶Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

⁷Ho, tiu nokto estu soleca; Neniu gxojkrio auxdigxu en gxi.

⁷Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

⁸Malbenu gxin la malbenantoj de la tago, Tiuj, kiuj estas pretaj eksciti levjatanon.

⁸Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

⁹Mallumigxu la steloj de gxia krepusko; GXi atendu lumon, kaj cxi tiu ne aperu; Kaj la palpebrojn de matenrugxo gxi ne ekvidu;

⁹să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

¹⁰Pro tio, ke gxi ne fermis la pordon de la utero de mia patrino Kaj ne kasxis per tio la malfelicxon antaux miaj okuloj.

¹⁰Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

¹¹Kial mi ne mortis tuj el la utero, Ne senvivigxis post la eliro el la ventro?

¹¹Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

¹²Kial akceptis min la genuoj? Por kio estis la mamoj, ke mi sucxu?

¹²Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

¹³Mi nun kusxus kaj estus trankvila; Mi dormus kaj havus ripozon,

¹³Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

¹⁴Kune kun la regxoj kaj la konsilistoj sur la tero, Kiuj konstruas al si izolejojn,

¹⁴cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

¹⁵Aux kun la potenculoj, kiuj havas oron, Kiuj plenigas siajn domojn per argxento;

¹⁵cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

¹⁶Aux kiel abortitajxo kasxita mi ne ekzistus, Simile al la infanoj, kiuj ne vidis lumon.

¹⁶Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

¹⁷Tie la malpiuloj cxesas tumulti; Kaj tie ripozas tiuj, kies fortoj konsumigxis.

¹⁷Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

¹⁸Tie la malliberuloj kune havas ripozon; Ili ne auxdas la vocxon de premanto.

¹⁸Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

¹⁹Malgranduloj kaj granduloj, tie ili estas; Kaj sklavo estas libera de sia sinjoro.

¹⁹cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

²⁰Por kio al suferanto estas donita la lumo, Kaj la vivo al tiuj, kiuj havas maldolcxan animon,

²⁰Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

²¹Kiuj atendas la morton, kaj gxi ne aperas, Kiuj elfosus gxin pli volonte ol trezorojn,

²¹cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

²²Kiuj ekgxojus kaj estus ravitaj, Se ili trovus tombon?

²²cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

²³Al la homo, kies vojo estas kasxita, Kaj antaux kiu Dio starigis barilon?

²³Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

²⁴Antaux ol mi ekmangxas panon, mi devas gxemi, Kaj mia plorkriado versxigxas kiel akvo;

²⁴Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

²⁵CXar terurajxo, kiun mi timis, trafis min, Kaj tio, pri kio mi estis maltrankvila, venis al mi.

²⁵De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

²⁶Mi ne havas trankvilon, mi ne havas kvieton, mi ne havas ripozon; Trafis min kolero.

²⁶N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``