¹Rememoru, ho Eternulo, kio farigxis al ni; Rigardu kaj vidu nian malhonoron!

¹,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!

²Nia heredajxo transiris al fremduloj, Niaj domoj al aligentuloj.

²Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!

³Ni farigxis orfoj senpatraj, Niaj patrinoj estas kiel vidvinoj.

³Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.

⁴Nian akvon ni trinkas pro mono; Nian lignon ni ricevas nur pro pago.

⁴Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

⁵Oni pelas nin je nia kolo; Ni lacigxis, sed oni ne permesas al ni ripozi.

⁵Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.

⁶Al Egiptujo ni etendis la manon, Al Asirio, por satigxi per pano.

⁶Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.

⁷Niaj patroj pekis, sed ili jam ne ekzistas; Kaj ni devas suferi pro iliaj malbonagoj.

⁷Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.

⁸Sklavoj regas super ni; Kaj neniu liberigas nin el iliaj manoj.

⁸Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.

⁹Kun dangxero por nia vivo ni akiras nian panon, Pro la glavo en la dezerto.

⁹Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.

¹⁰Nia hauxto varmegigxis kiel forno, Por la kruela malsato.

¹⁰Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.

¹¹La virinojn en Cion ili senhonorigis, La virgulinojn en la urboj de Judujo.

¹¹Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.

¹²La princoj estas pendigitaj je siaj manoj; La maljunulojn oni ne respektis.

¹²Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste

¹³La junuloj devas porti muelsxtonojn; La knaboj falas sub la lignosxargxoj.

¹³Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.

¹⁴La maljunuloj jam ne sidas cxe la pordegoj, La junuloj jam ne kantas.

¹⁴Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.

¹⁵Malaperis la gajeco de nia koro; Niaj dancrondoj aliformigxis en funebron.

¹⁵S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.

¹⁶Defalis la krono de nia kapo; Ho ve al ni, ke ni pekis!

¹⁶A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

¹⁷Pro tio senfortigxis nia koro, Pro tio senlumigxis niaj okuloj:

¹⁷Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,

¹⁸Pro la monto Cion, ke gxi farigxis dezerta, Ke vulpoj vagas sur gxi.

¹⁸este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.

¹⁹Sed Vi, ho Eternulo, kiu restas eterne Kaj kies trono staras de generacio al generacio,

¹⁹Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!

²⁰Kial Vi forgesis nin kvazaux por eterne, Forlasis nin por longa tempo?

²⁰Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?

²¹Reirigu nin, ho Eternulo, al Vi, ke ni revenu; Renovigu niajn tagojn kiel en la tempo antauxa.

²¹Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!

²²CXar cxu Vi nin tute forpusxis? Vi tre forte ekkoleris kontraux ni.

²²Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult