¹Pregxo de mizerulo, kiam li perdas la fortojn kaj elversxas antaux la Eternulo sian malgxojon. Ho Eternulo, auxskultu mian pregxon; Kaj mia krio venu al Vi.

¹(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!

²Ne kasxu antaux mi Vian vizagxon en la tago de mia suferado; Klinu al mi Vian orelon; En la tago, kiam mi vokas, rapide auxskultu min.

²Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

³CXar pasis kiel fumo miaj tagoj, Kaj miaj ostoj cxirkauxbrulis kiel en forno.

³Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

⁴Falcxigxis kiel herbo kaj sekigxis mia koro, CXar mi forgesis mangxi mian panon.

⁴Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

⁵De la vocxo de mia plorado Algluigxis miaj ostoj al mia karno.

⁵Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

⁶Mi similigxis al pelikano en la dezerto, Mi farigxis kiel noktuo en ruinoj.

⁶Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

⁷Mi ne dormas, Kaj mi estas kiel birdo solulo sur tegmento.

⁷nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

⁸CXiutage insultas min miaj malamikoj, Miaj mokantoj jxuras per mi.

⁸În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

⁹CXar cindron mi mangxis kiel panon, Kaj mian trinkajxon mi miksis kun larmoj,

⁹Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

¹⁰Kauxze de Via kolero kaj indigno; CXar Vi min levis kaj jxetis.

¹⁰din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

¹¹Miaj tagoj malaperas kiel ombro, Kaj mi sekigxas kiel herbo.

¹¹Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

¹²Sed Vi, ho Eternulo, restas eterne; Kaj la memoro pri Vi restas de generacio al generacio.

¹²Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

¹³Vi levigxos, Vi korfavoros Cionon; CXar estas tempo por gxin kompati, cxar venis la tempo.

¹³Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

¹⁴CXar Viaj sklavoj ekamis gxiajn sxtonojn, CXarma estas por ili gxia polvo.

¹⁴Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

¹⁵Kaj ektimos popoloj la nomon de la Eternulo, Kaj cxiuj regxoj de la tero Vian gloron.

¹⁵Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

¹⁶CXar la Eternulo rekonstruis Cionon, Kaj aperis en Sia gloro.

¹⁶Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

¹⁷Li Sin turnis al la pregxo de la forlasitoj, Kaj ne forpusxis ilian petegon.

¹⁷El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

¹⁸CXi tio estos skribita por estontaj generacioj; Kaj rekreita popolo gloros la Eternulon.

¹⁸Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

¹⁹CXar Li rigardis malsupren el Sia sankta altajxo, El la cxielo la Eternulo direktis rigardon al la tero,

¹⁹Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

²⁰Por auxdi la gxemon de malliberulo, Por liberigi la kondamnitajn al morto;

²⁰ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

²¹Por ke oni rakontu en Cion pri la nomo de la Eternulo Kaj en Jerusalem pri Lia gloro,

²¹pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

²²Kiam kolektigxos kune la popoloj kaj regnoj, Por servi al la Eternulo.

²²cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

²³Li lacigis en la vojo miajn fortojn, Li mallongigis miajn tagojn.

²³El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

²⁴Mi diras:Ho mia Dio, ne forprenu min en la mezo de miaj tagoj, Vi, kies jaroj estas de generacio al generacio.

²⁴Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

²⁵En antikveco Vi fondis la teron; Kaj la cxielo estas la faro de Viaj manoj.

²⁵Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

²⁶Ili pereos, sed Vi restos; Kaj cxiuj ili eluzigxos kiel vesto, Kiel veston Vi ilin sxangxos, kaj ili sxangxigxos.

²⁶Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

²⁷Sed Vi restas la sama, Kaj Viaj jaroj ne finigxos.

²⁷Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

²⁸La filoj de Viaj sklavoj restos, Kaj ilia semo fortikigxos antaux Vi.

²⁸Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.