¹Kanto de suprenirado. Kiam la Eternulo revenigis la forkaptitojn al Cion, Tiam ni estis kiel songxantoj.

¹(O cîntare a treptelor.) Cînd a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam.

²Tiam nia busxo estis plena de gajeco, Kaj nia lango plena de kantado; Tiam oni diris inter la popoloj: Ion grandan la Eternulo faris por cxi tiuj.

²Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, şi limba de cîntări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: ,,Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!``

³Ion grandan la Eternulo faris por ni: Ni gxojas.

³Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi, şi deaceea sîntem plini de bucurie.

⁴Revenigu, ho Eternulo, niajn forkaptitojn, Kiel riveretojn en sudan landon.

⁴Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război, ca pe nişte rîuri în partea de miază zi!

⁵Kiuj semas kun larmoj, Tiuj rikoltos kun kanto.

⁵Cei ce samănă cu lăcrămi, vor secera cu cîntări de veselie.

⁶Iras kaj ploras la portanto de semotajxo; Venos kun kanto la portanto de siaj garboj.

⁶Cel ce umblă plîngînd, cînd aruncă sămînţa, se întoarce cu veselie, cînd îşi strînge snopii.