¹Apud la riveroj de Babel Ni sidis kaj ploris, Rememorante Cionon.

¹Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.

²Sur la salikoj tie Ni pendigis niajn harpojn.

²În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.

³CXar tie niaj kaptintoj postulis de ni kantojn, Kaj niaj mokantoj gxojon, dirante: Kantu al ni el la kantoj de Cion.

³Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd: ,,Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` -

⁴Kiel ni kantos sur fremda tero La kanton de la Eternulo?

⁴Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?

⁵Se mi forgesos vin, ho Jerusalem, Tiam forgesigxu mia dekstra mano;

⁵Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!

⁶Algluigxu mia lango al mia palato, Se mi vin ne memoros, Se mi ne levos Jerusalemon en la supron de miaj gxojoj.

⁶Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

⁷Rememorigu, ho Eternulo, al la filoj de Edom La tagon de Jerusalem, kiam ili diris: Detruu, detruu gxis gxia fundamento.

⁷Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: ,,Radeţi -l, radeţi -l din temelii!``

⁸Ho ruinigema filino de Babel! Bone estos al tiu, Kiu repagos al vi por la faro, kiun vi faris al ni.

⁸Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!

⁹Bone estos al tiu, Kiu prenos kaj frakasos viajn infanetojn sur sxtono.

⁹Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!