¹Al la hxorestro. De la Korahxidoj. Psalmo. Auxskultu cxi tion, cxiuj popoloj; Atentu, cxiuj logxantoj de la mondo,

¹(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

²Kaj altrangulo kaj malaltrangulo, Ricxulo kaj malricxulo kune.

²mici şi mari, bogaţi şi săraci!

³Mia busxo diros sagxajxon, Kaj la penso de mia koro prudentajxon.

³Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

⁴Mi klinos mian orelon al sentenco; Sur harpo mi esprimos mian enigmon.

⁴Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

⁵Kial mi devus timi en tagoj de malbono, Kiam min cxirkauxas la malboneco de miaj persekutantoj,

⁵Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

⁶Kiuj fidas sian potencon Kaj fanfaronas per sia granda ricxeco?

⁶Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

⁷Fraton tute ne liberigos homo, Nek donos al Dio elacxeton por li

⁷Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

⁸(Multekosta estus la elacxeto de ilia animo, Kaj neniam tio estos),

⁸Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

⁹Ke li restu viva eterne, Ke li ne vidu la tombon.

⁹Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

¹⁰Oni ja vidas, ke sagxuloj mortas, Kaj ankaux malsagxulo kaj sensciulo pereas Kaj lasas al aliaj sian havon.

¹⁰Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

¹¹Ilia deziro estas, ke iliaj domoj ekzistu por cxiam, Kaj iliaj logxejoj de generacio al generacio; Ili nomas siajn bienojn laux siaj nomoj.

¹¹Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

¹²Sed homo ne restas longe en honoro; Li egaligxas al bruto bucxota.

¹²Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

¹³Tia estas ilia vojo, ilia espero, Kaj iliaj posteuloj aprobas ilian opinion. Sela.

¹³Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

¹⁴Kiel sxafoj ili estos metataj en SXeolon; La morto ilin pasxtos; Kaj matene virtuloj ilin ekposedos, Kaj ilia bildo pereos en SXeol, perdinte logxejon.

¹⁴Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

¹⁵Sed Dio liberigos mian animon el la mano de SXeol, CXar Li prenos min. Sela.

¹⁵Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

¹⁶Ne timu, kiam homo ricxigxas, Kiam grandigxas la gloro de lia domo.

¹⁶Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

¹⁷CXar mortante li nenion prenos; Ne iros post li malsupren lia honoro.

¹⁷căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

¹⁸CXar kvankam li gxuigas sian animon dum sia vivado, Kaj oni vin lauxdas por tio, ke vi faras al vi bone,

¹⁸Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

¹⁹Tamen li iros al la generacio de siaj patroj, Kiuj neniam vidos lumon.

¹⁹căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

²⁰Homo, kiu estas en honoro, sed ne havas prudenton, Estas egala al bruto bucxota.

²⁰Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.