French 1910

Paite

Jonah

1

1La parole de l'Eternel fut adressée à Jonas, fils d'Amitthaï, en ces mots:
1Amittai tapa Jona kiangah TOUPA thu a hongtunga,
2Lève-toi, va à Ninive, la grande ville, et crie contre elle! car sa méchanceté est montée jusqu'à moi.
2Thou inla, Ninevi kua, khopi thupi takah hoh inla, a tung thu kikou pih in; a gitlouhna uh ka maah a hongtung touta ngala, chiin.
3Et Jonas se leva pour s'enfuir à Tarsis, loin de la face de l'Eternel. Il descendit à Japho, et il trouva un navire qui allait à Tarsis; il paya le prix du transport, et s'embarqua pour aller avec les passagers à Tarsis, loin de la face de l'Eternel.
3Himahleh Jona bel TOUPA maa kipan Tarsis ah tai mang dingin a thou a; huan, Joppa khuaah a hoh suka, Tarsis juan ding long a mua; huchiin, atuan man a piaa, TOUPA maa kipan Tarsis juan dingte toh hoh dingin longah a lut suk hi.
4Mais l'Eternel fit souffler sur la mer un vent impétueux, et il s'éleva sur la mer une grande tempête. Le navire menaçait de faire naufrage.
4Himahleh TOUPAN huih hat mahmah tuipi ah a nungsaka, tuipi ah huihpi hat mahmah a nunga, huchiin, long kitam ding bangin a om ta hi.
5Les mariniers eurent peur, ils implorèrent chacun leur dieu, et ils jetèrent dans la mer les objets qui étaient sur le navire, afin de le rendre plus léger. Jonas descendit au fond du navire, se coucha, et s'endormit profondément.
5Huan, long miten a lau ua, amau Pathian a sam chiat ua; log janna dingin long sunga vante tuipi ah a pai khia uhi. Jona bel long sunggil penah na lutkhinsa ahia; a luma, a nakiitmut bawl a.
6Le pilote s'approcha de lui, et lui dit: Pourquoi dors-tu? Lève-toi, invoque ton Dieu! peut-être voudra-t-il penser à nous, et nous ne périrons pas.
6Huchiin long heutu a kiangah a honga, Aw nang ihmu, bang chidan ahia? thou inla, na Pathian samin, Pathianin, i manlouhna dingin a hongngaihtuah khamoh dia, a chi a.
7Et ils se dirent l'un à l'autre: Venez, et tirons au sort, pour savoir qui nous attire ce malheur. Ils tirèrent au sort, et le sort tomba sur Jonas.
7Huan, Khai, hiai thil hoihlou i tung ua hongom kua jiak ahia chih i theihna dingin, ai i san ding, chiin a kihou ua. Huchiin, ai a san ua, aisan Jona tungah a keta hi.
8Alors ils lui dirent: Dis-nous qui nous attire ce malheur. Quelles sont tes affaires, et d'où viens-tu? Quel est ton pays, et de quel peuple es-tu?
8Huchiin, a kiang ah, Hiai thil hoih lou i tung ua om kua jiak ahia, hon hilhin, ka hon ngen uh; na nasep bang ahia? koi akipana hong na hia? koi lam gama mi na hia? bang nam mi na hia? a chi ua.
9Il leur répondit: Je suis Hébreu, et je crains l'Eternel, le Dieu des cieux, qui a fait la mer et la terre.
9Aman a kiang uah, Hebru mi ka hi; tuipi leh gam bawlpa TOUPA, van Pathian ka lau ahi, a chi a.
10Ces hommes eurent une grande frayeur, et ils lui dirent: Pourquoi as-tu fait cela? Car ces hommes savaient qu'il fuyait loin de la face de l'Eternel, parce qu'il le leur avait déclaré.
10Huan, miten a kihta mahmah ua, a kiangah, Bangdia hiai bang na hih na hia? a chi ua a hilhkhitsa a hih jiakin miten lah TOUPA maa kipana taimang ahi chih a natheita ngal ua.
11Ils lui dirent: Que te ferons-nous, pour que la mer se calme envers nous? Car la mer était de plus en plus orageuse.
11Huchiin, a kiangah, Kou dia tuipi a kihoh louhna dingin na tungah bang ka hih ding ua? a chi ua, tuipi lah a kihot sang hulhul ngal a.
12Il leur répondit: Prenez-moi, et jetez-moi dans la mer, et la mer se calmera envers vous; car je sais que c'est moi qui attire sur vous cette grande tempête.
12Huan, aman a kiang uah, Hondom kang unla, tuipi ah hon lawn khia un; huchiin tuipi nou adingin a kihot nawn kei ding; kei jiakin na tunguah hiai huihpi thupitak a nung ahi chih lah ka thei ngala, a chi a.
13Ces hommes ramaient pour gagner la terre, mais ils ne le purent, parce que la mer s'agitait toujours plus contre eux.
13Himahleh miten gama kik dingin nakpiin a kal ua; ahihhangin a hithei kei: tuipi lah a tunguah a nak kihoh semsem ngala.
14Alors ils invoquèrent l'Eternel, et dirent: O Eternel, ne nous fais pas périr à cause de la vie de cet homme, et ne nous charge pas du sang innocent! Car toi, Eternel, tu fais ce que tu veux.
14Huaijiakin TOUPA a sam ua, AW TOUPA, hiai mipa hinna jiakin honhihmang ken la, mi hioh sisan moh ka tung ua nga mahmah lou dingin nakpi takin ka honngen uh, ka honngen uh: TOUPA, nang na deih banga na hih ahi ngala a chi ua.
15Puis ils prirent Jonas, et le jetèrent dans la mer. Et la fureur de la mer s'apaisa.
15Huchiin Jona a dom kang ua, tuipi ah a lawn kheta uh: huan, tuipi kihawt phul vonvon a daita hi.
16Ces hommes furent saisis d'une grande crainte de l'Eternel, et ils offrirent un sacrifice à l'Eternel, et firent des voeux.
16Huchiin, miten TOUPA nakpi takin a lau ua; TOUPA kiangah kithoihna a lan ua, thute achiamta uhi.Huan, TOUPAN Jona valh dingin nga lian tak a nasep khina; huia nga gilsungah Jona ni thum leh jan thum a om.
17L'Eternel fit venir un grand poisson pour engloutir Jonas, et Jonas fut dans le ventre du poisson trois jours et trois nuits.
17Huan, TOUPAN Jona valh dingin nga lian tak a nasep khina; huia nga gilsungah Jona ni thum leh jan thum a om.