German: Schlachter (1951)

Kekchi

Jeremiah

40

1Dies ist das Wort, welches vom HERRN an Jeremia erging, nachdem ihn Nebusaradan, der Oberste der Leibwache, in Rama freigelassen hatte; denn da er ihn holen ließ, war er noch mit Fesseln gebunden unter all den Gefangenen Jerusalems und Judas, die nach Babel weggeführt werden sollten.
1Li Kâcuaß quiâtinac cuißchic riqßuin laj Jeremías nak ac x-achßabâc aran Ramá xban laj Nabuzaradán li nataklan saß xbêneb li soldado. Bacßbo riqßuin cadena nak queßxtau saß xyânkeb chixjunileb laj Jerusalén ut eb laj Judá li yôqueb chi cßamecß chi prêxil aran Babilonia.
2Und der Oberste der Leibwache nahm Jeremia und sprach zu ihm: Der HERR, dein Gott, hat dieses Unglück über diesen Ort vorhergesagt;
2Laj Nabuzaradán li nataklan saß xbêneb li soldado quixye re laj Jeremías: —Li Kâcuaß lâ Dios quixye nak li naßajej aßin tento nak tixcßul li raylal.
3und der HERR hat es so kommen lassen und getan, wie er gesagt; denn ihr habt an dem HERRN gesündigt und auf seine Stimme nicht gehört; darum ist es euch so ergangen.
3Ut anakcuan xcßulman joß quixye li Kâcuaß. Chixjunil li raylal aßin xcßulman xban nak lâex xexmâcob chiru li Kâcuaß ut incßaß xebânu li cßaßru quixye êre.
4Und nun siehe, ich löse dich heute von den Fesseln, die an deinen Händen sind; gefällt es dir, mit mir gen Babel zu ziehen, so komm! Ich will Sorge für dich tragen. Gefällt es dir aber nicht, mit mir gen Babel zu ziehen, so laß es bleiben! Siehe, das ganze Land steht dir offen; wohin es dich gut und recht dünkt zu gehen, dahin gehe!
4Anakcuan lâin xcuisi li cadena li bacßbo cuiß lâ cuukß. Cui tixcßul âchßôl, tatxic chicuix Babilonia ut lâin tin-ilok âcue. Cui ut incßaß tixcßul âchßôl, incßaß tatxic chicuix. Tatxic yalak bar, li bar cuiß tâcuulak châcuu xic.
5Da er sich aber noch nicht entschließen konnte, sprach er zu ihm : So kehre zurück zu Gedalja, dem Sohn Achikams, des Sohnes Saphans, welchen der babylonische König über die Städte Judas gesetzt hat, und bleibe bei ihm unter dem Volk, oder gehe, wohin es dir gefällt! Und der Oberste der Leibwache gab ihm Wegzehrung und ein Geschenk und entließ ihn.
5Cui tâcuaj canâc saß li naßajej aßin, sukßin riqßuin laj Gedalías li ralal laj Ahicam. Laj Ahicam, aßan li ralal laj Safán. Lix reyeb laj Babilonia quixxakab laj Gedalías chi taklânc saß xbêneb li tenamit li cuanqueb Judá. Chatcuânk saß rochoch aßan saß xyânkeb lâ cuech tenamitil malaj ut tatxic bar tâcuaj, chan. Ut quixqßue xmâtan ut xtzacaêmk ut quixchakßrabi.
6Da kam Jeremia zu Gedalja, dem Sohne Achikams, nach Mizpa und wohnte bei ihm unter dem Volk, das im Lande übriggeblieben war.
6Joßcan nak laj Jeremías cô Mizpa chi cuânc saß rochoch laj Gedalías li ralal laj Ahicam. Quicuan aran saß xyânkeb li rech tenamitil li joß qßuial chic queßcana saß li naßajej aßan.
7Als nun alle Hauptleute des Heers, die sich mit ihren Männern noch auf dem Felde aufhielten, vernahmen, daß der König von Babel Gedalja, den Sohn Achikams, über das Land gesetzt und ihm die Männer, Weiber und Kinder, auch die Armen im Lande, die nicht gefangen gen Babel geführt worden waren, übergeben hatte,
7Cuanqueb li nequeßtaklan saß xbêneb li soldados aj Judá li incßaß queßxkßaxtesi ribeb rubel xcuanquileb laj Babilonia. Queßrabi resil nak lix reyeb laj Babilonia quixxakab laj Gedalías chi taklânc saß li naßajej aßan ut quixcanabeb saß rukß chixjunileb li incßaß queßcßameß Babilonia joß cuînk, joß ixk, joß cocßal ut li nebaßeb saß li tenamit aßan.
8kamen sie zu Gedalja gen Mizpa, nämlich Ismael, der Sohn Netanjas, Johanan und Jonatan, die Söhne Kareachs, Seraja, der Sohn Tanchumets, und die Söhne Ephais, des Netophatiters, Jesanja, der Sohn des Maachatiters, sie und ihre Leute.
8Joßcan nak queßcôeb Mizpa chirilbal laj Gedalías. Aßaneb aßin li queßcôeb: laj Ismael li ralal laj Netanías; laj Johanán ut Jonatán, li cuib chi ralal laj Carea; laj Seraías li ralal laj Tanhumet; eb li ralal laj Efai li netofatita; ut Jezanías li ralal jun laj maacateo. Ut eb lix soldados cuanqueb rochbeneb.
9Und Gedalja, der Sohn Achikams, des Sohnes Saphans, schwur ihnen und ihren Leuten also: Fürchtet euch nicht davor, den Chaldäern zu dienen; bleibet im Lande und dienet dem König von Babel, so wird es euch wohl ergehen!
9Ut laj Gedalías li ralal laj Ahicam li ralal laj Safán quixbânu li juramento riqßuineb li soldados ut riqßuineb li nequeßtaklan saß xbêneb. Ut quixye reheb: —Mexxucuac chi cßanjelac chiruheb laj Babilonia. Canâkex saß li naßajej aßin ut cßanjelankex chiru lix reyeb laj Babilonia re nak us tex-êlk riqßuin li cßaßru têbânu.
10Siehe, ich wohne zu Mizpa, um den Chaldäern zu Befehl zu stehen, die zu uns kommen werden. So erntet nun Wein, Obst und Öl und tut es in eure Gefäße und wohnet in euren Städten, die ihr innehabt!
10Lâin tincanâk Mizpa ut tin-oquênk chêrix nak eb laj Babilonia teßchâlk chi âtinac kiqßuin. Lâex naru texcanâk arin chixsicßbal ru li uvas ut li ru li cheß li na-el saß sakßehil ut li aceite. Têxoc saß eb li cab li naxoqueß cuiß li cßaßak re ru. Canâkex saß eb li tenamit li xesicß ru, chan.
11Als auch alle Juden, die in Moab und unter den Ammonitern, in Edom und allen Ländern wohnten, hörten, daß der König von Babel einen Überrest in Juda gelassen und Gedalja, den Sohn Achikams, des Sohnes Saphans, über ihn gesetzt habe,
11Ut chixjunileb laj judío li cuanqueb Moab, Amón, Edom ut saß eb li jalaneb tenamit, queßrabi nak lix reyeb laj Babilonia quixqßue xlesênseb nak eb laj judío teßcanâk saß lix tenamiteb ut queßrabi nak laj Gedalías quixakabâc chi taklânc saß xbêneb.
12kehrten alle diese Juden wieder zurück von den Orten, dahin sie geflohen waren; und sie kamen ins Land Juda zu Gedalja gen Mizpa und sammelten Wein und Obst in großer Menge.
12Joßcan nak queßsukßi chak Judá nabaleb laj judío li queßjeqßuîc yalak bar. Queßcuulac riqßuin laj Gedalías aran Mizpa chixpatzßbal lix naßajeb. Ut queßxxoc nabal li xyaßal li uva ut li ru li racuîmkeb.
13Johanan aber, der Sohn Kareachs, und alle Hauptleute des Heers, die sich auf dem Felde aufhielten, kamen zu Gedalja gen Mizpa und sprachen zu ihm:
13Ut laj Johanán li ralal laj Carea rochbeneb chixjunileb li nequeßtaklan saß xbêneb li soldado li queßcana saß cßalebâl, queßcôeb Mizpa chi âtinac riqßuin laj Gedalías.
14Weißt du auch, daß Baalis, der König der Kinder Ammon, Ismael, den Sohn Netanjas, gesandt hat, um dich totzuschlagen? Aber Gedalja, der Sohn Achikams, glaubte ihnen nicht.
14Ut queßxye re: —¿Ma incßaß nacanau nak laj Baalis, lix reyeb li ralal xcßajol laj Amón, xtakla chak laj Ismael li ralal laj Netanías châcamsinquil? chanqueb. Abanan laj Gedalías incßaß quixpâb li cßaßru queßxye.
15Da sprach Johanan, der Sohn Kareachs, heimlich zu Gedalja in Mizpa also: Laß mich doch hingehen, ich will Ismael, den Sohn Netanjas, erschlagen, daß es niemand erfährt! Warum sollte er dich totschlagen, so daß alle Juden, die sich zu dir versammelt haben, zerstreut werden und der Überrest von Juda umkommt?
15Ut laj Johanán quiâtinac riqßuin laj Gedalías nak xjunes. Ut quixye re: —Chinâcanab chixcamsinquil laj Ismael. Mâ ani tânaßok re ani xcamsin re. ¿Cßaßut nak takacanab laj Ismael re nak tatxcamsi lâat? Cui tatxcamsi, teßxjeqßui cuißchic ribeb chixjunileb laj judío li xachßutubeb châjun sutam ut teßosokß chixjunileb laj Judá li joß qßuial chic xeßcana, chan.Abanan laj Gedalías li ralal laj Ahicam quixye re laj Johanán li ralal laj Carea: —Mâbânu aßan xban nak moco yâl ta li cßaßru yôcat chixyebal chirix laj Ismael, chan.
16Da sprach Gedalja, der Sohn Achikams, zu Johanan, dem Sohne Kareachs: Du sollst diesen Anschlag nicht ausführen; denn du redest Lügen über Ismael!
16Abanan laj Gedalías li ralal laj Ahicam quixye re laj Johanán li ralal laj Carea: —Mâbânu aßan xban nak moco yâl ta li cßaßru yôcat chixyebal chirix laj Ismael, chan.