1Das aber mißfiel Jona gar sehr, und er ward zornig.
1Incßaß quicuulac chiru laj Jonás nak li Dios incßaß quixrahobtesiheb laj Nínive. Cßajoß nak quipoß.
2Und Jona flehte zum HERRN und sprach: Ach, HERR, ist's nicht das, was ich mir sagte, als ich noch in meinem Lande war, dem ich auch durch die Flucht nach Tarsis zuvorkommen wollte? Denn ich wußte, daß du ein gnädiger und barmherziger Gott bist, langmütig und von großer Gnade, und lässest dich des Übels gereuen!
2Joßcan nak quitijoc chiru li Dios ut quixye re: —At Kâcuaß, ¿ma mâcuaß ta biß aßin quincßoxla nak toj cuanquin chak saß lin tenamit? Joßcan nak quinêlelic raj châcuu ut côin raj Tarsis. Ninnau nak lâat jun Dios nim âcuyum. Nacat-uxtânan u ut nacattokßoban u. Elajic nacatjoskßoß ut incßaß nacabânu li raylal li nacacßoxla xbânunquil.
3Und nun, HERR, nimm doch meine Seele von mir; denn es ist besser, ich sterbe, als daß ich lebe!
3Joßcan nak nintzßâma châcuu, at Kâcuaß, chinâcuisi saß ruchichßochß xban nak kßaxal us chokß cue li câmc chiru nak yoßyôkin, chan laj Jonás.
4Da sprach der HERR: Ist es recht, daß du so zürnst?
4Ut li Dios quixye re: —¿Ma nacacßoxla nak us nacabânu nak nacatpoß?—
5Hierauf ging Jona zur Stadt hinaus und ließ sich östlich von der Stadt nieder und machte sich daselbst eine Hütte und saß unter ihrem Schatten, bis er sähe, wie es der Stadt ergehen würde.
5Ut qui-el chak laj Jonás saß li tenamit Nínive ut quixyîb jun lix chßina muhebâl saß relebâl sakße chire li tenamit. Tojoßnak quicßojla saß lix muhebâl, roybeninquil cßaß na ru tixcßul li tenamit.
6Da beorderte Gott, der HERR, eine Rizinusstaude, die wuchs über Jona empor, um seinem Haupt Schatten zu spenden und ihn von seiner üblen Laune zu befreien; und Jona freute sich sehr über den Rizinus.
6Ut li Dios quixqßue chi qßuîc jun tôn li cßum. Quichamoß ut quixhel rib saß xbên xmuhebâl laj Jonás re nak tâhilânk saß mu ut re nak tânumekß lix chßißchßißil. Ut laj Jonás cßajoß nak quisahoß saß xchßôl riqßuin li jun tôn chi cßum.
7Da beorderte Gott ein Würmlein, als die Morgenröte am andern Morgen aufstieg; das stach den Rizinus, daß er verdorrte.
7Joß cuulajak chic nak yô chi sakêuc quixtakla jun li motzoß li Dios re tixcßux lix tônal li cßum. Ut li cßum quichakic.
8Und als die Sonne aufging, beorderte Gott einen trockenen Ostwind, und die Sonne stach Jona aufs Haupt, so daß er ganz matt wurde; und er wünschte sich den Tod und sprach: «Es wäre besser, ich stürbe, als daß ich am Leben bleibe!»
8Ut nak quitikcuoß li sakße, li Dios quixtakla chak jun li tikcual ikß yô chi châlc saß releb sakße. Ut laj Jonás quicßateß xban li sakße ut quichal xlubic. Qui-oc xtzßâmanquil xcamic ut quixye: —Kßaxal us raj chokß cue li câmc chiru nak yoßyôkin arin saß ruchichßochß, chan.
9Da sprach Gott zu Jona: Ist es recht, daß du so zürnst um des Rizinus willen? Er sprach: Ja, ich zürne mit Recht bis zum Tod!
9Ut li Kâcuaß Dios quixye re: —¿Ma nacacßoxla nak us nacabânu nak nacatpoß xban nak xchakic li cßum? chan li Dios re. Ut laj Jonás quichakßoc ut quixye: —Yâl. Us ninbânu nak ninjoskßoß. Cuan xyâlal nak ninpoß toj retal nacuaj raj câmc, chan.
10Da sprach der HERR: Dich jammert des Rizinus, um den du dich doch nicht bemüht und den du nicht großgezogen hast, der in einer Nacht entstanden und in einer Nacht verdorben ist.
10Ut li Dios quixye re: —Lâat ra xacuecßa nak xchakic li jun tôn chi cßum li moco xatcßanjelac ta re raubal, chi moco lâat ta xatqßuehoc re chi mokc. Chiru jun kßojyîn quichamoß ut chiru jun kßojyîn quichakic.Cui ra xacuecßa nak xchakic li jun tôn chi cßum, ¿ma tojaß ta chic lâin incßaß tincuil xtokßobâl ruheb li tenamit Nínive? Saß li tenamit aßan cuan numenak cuakcßâl mil chi cristian ut eb aßan incßaß nequeßxnau xqßuebal retal bar cuan li us ut bar cuan li incßaß us. Ut cuanqueb ajcuiß nabal li xul. ¿Ma incßaß ta biß us xtokßobanquil ru li tenamit aßan? chan li Dios.
11Und mich sollte der großen Stadt Ninive nicht jammern, in welcher mehr denn hundertzwanzigtausend Menschen sind, die ihre rechte Hand nicht von ihrer linken unterscheiden können; dazu so viel Vieh!
11Cui ra xacuecßa nak xchakic li jun tôn chi cßum, ¿ma tojaß ta chic lâin incßaß tincuil xtokßobâl ruheb li tenamit Nínive? Saß li tenamit aßan cuan numenak cuakcßâl mil chi cristian ut eb aßan incßaß nequeßxnau xqßuebal retal bar cuan li us ut bar cuan li incßaß us. Ut cuanqueb ajcuiß nabal li xul. ¿Ma incßaß ta biß us xtokßobanquil ru li tenamit aßan? chan li Dios.