¹Agrippa aber sprach zu Paulus: Es ist dir erlaubt, für dich zu reden! Da streckte Paulus die Hand aus und verantwortete sich also:

¹Agripa a zis lui Pavel: ,,Ai voie să te aperi!`` Pavel a întins mîna, şi a început să se apere astfel:

²Ich schätze mich glücklich, König Agrippa, mich heute vor dir verantworten zu dürfen wegen aller Anklagen, welche die Juden gegen mich erheben,

²,,Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta, pentru toate lucrurile de cari sînt pîrît de Iudei;

³da du ja alle Gebräuche und Streitfragen der Juden genau kennst; darum bitte ich dich, mich geduldig anzuhören.

³căci tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neînţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu îngăduinţă.

⁴Was nun meinen Lebenswandel von Jugend auf betrifft, den ich von Anfang an unter meinem Volke, und zwar in Jerusalem führte, so kennen mich alle Juden;

⁴Viaţa mea, din cele dintîi zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi Iudeii, pentrucă am petrecut -o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu.

⁵da sie wissen, wenn sie es bezeugen wollen, daß ich früher nach der strengsten Richtung unserer Religion gelebt habe, als ein Pharisäer.

⁵Dacă vor să mărturisească, ei ştiu dela început că am trăit, ca Fariseu, după cea mai îngustă partidă a religiunii noastre.

⁶Und jetzt stehe ich vor Gericht wegen der Hoffnung auf die von Gott an unsre Väter ergangene Verheißung,

⁶Şi acum, sînt dat în judecată, pentru nădejdea făgăduinţei, pe care a făcut -o Dumnezeu părinţilor noştri,

⁷zu welcher unsere zwölf Stämme Tag und Nacht mit anhaltendem Gottesdienst zu gelangen hoffen. Wegen dieser Hoffnung werde ich, König Agrippa, von den Juden angeklagt!

⁷şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece seminţii ale noastre, cari slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi şi noapte. Pentru această nădejde împărate, sînt pîrît eu de Iudei!

⁸Warum wird es bei euch für unglaublich gehalten, daß Gott Tote auferweckt?

⁸Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morţii?

⁹Ich habe zwar auch gemeint, ich müßte gegen den Namen Jesus von Nazareth viel Feindseliges verüben,

⁹Şi eu, ce -i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret,

¹⁰was ich auch zu Jerusalem tat; und viele der Heiligen ließ ich ins Gefängnis schließen, wozu ich von den Hohenpriestern die Vollmacht empfangen hatte, und wenn sie getötet werden sollten, gab ich die Stimme dazu.

¹⁰şi aşa am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta dela preoţii cei mai de seamă; şi, cînd erau osîndiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor.

¹¹Und in allen Synagogen zwang ich sie oft durch Strafen, zu lästern, und über die Maßen gegen sie wütend, verfolgte ich sie sogar bis in die auswärtigen Städte.

¹¹I-am pedepsit adesea în toate sinagogile şi îmi dădeam toată silinţa ca să -i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam pînă şi în cetăţile străine.

¹²Als ich nun in solchem Tun mit Vollmacht und Erlaubnis der Hohenpriester nach Damaskus reiste,

¹²În acest scop, m'am dus la Damasc, cu putere şi învoire dela preoţii cei mai de seamă.

¹³sah ich mitten am Tage auf dem Wege, o König, vom Himmel her ein Licht, heller als der Sonne Glanz, welches mich und meine Reisegefährten umleuchtete.

¹³Pela amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui.

¹⁴Und da wir alle zur Erde fielen, hörte ich eine Stimme in hebräischer Sprache zu mir sagen: Saul, Saul! was verfolgst du mich? Es wird dir schwer werden, gegen den Stachel auszuschlagen!

¹⁴Am căzut cu toţii la pămînt; şi eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: ,Saule, Saule, pentruce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci, cu piciorul înapoi în vîrful unui ţepuş.``

¹⁵Ich aber sprach: Wer bist du, Herr? Der Herr aber sprach: Ich bin Jesus, den du verfolgst!

¹⁵,Cine eşti, Doamne?` am răspuns eu. Şi Domnul a zis: ,Eu sînt Isus, pe care -L prigoneşti.

¹⁶Aber steh auf und tritt auf deine Füße! Denn dazu bin ich dir erschienen, dich zu verordnen zum Diener und Zeugen dessen, was du von mir gesehen hast und was ich dir noch offenbaren werde,

¹⁶Dar scoală-te, şi stai în picioare; căci M'am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atît al lucrurilor, pe cari le-ai văzut, cît şi al lucrurilor, pe cari Mă vei vedea făcîndu-le.

¹⁷und ich will dich erretten von dem Volk und von den Heiden, unter welche ich dich sende,

¹⁷Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor, la cari te trimet,

¹⁸um ihnen die Augen zu öffnen, damit sie sich bekehren von der Finsternis zum Licht und von der Gewalt des Satans zu Gott, auf daß sie Vergebung der Sünden und ein Erbteil unter den Geheiligten empfangen durch den Glauben an mich!

¹⁸ca să le deschizi ochii, să se întoarcă dela întunerec la lumină, şi de supt puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.``

¹⁹Daher, König Agrippa, bin ich der himmlischen Erscheinung nicht ungehorsam gewesen,

¹⁹De aceea, împărate Agripa, n'am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.

²⁰sondern ich habe zuerst denen in Damaskus und in Jerusalem und dann im ganzen jüdischen Lande und den Heiden verkündigt, sie sollten Buße tun und sich zu Gott bekehren, indem sie Werke tun, die der Buße würdig sind.

²⁰Ci am propovăduit întîi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudea, şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.

²¹Deswegen griffen mich die Juden im Tempel und suchten mich umzubringen.

²¹Iată de ce au pus Iudeii mîna pe mine în Templu, şi au căutat să mă omoare.

²²Aber da mir Hilfe von Gott widerfahren ist, so stehe ich bis auf diesen Tag und lege Zeugnis ab vor Kleinen und Großen und lehre nichts anderes, als was die Propheten und Mose gesagt haben, daß es geschehen werde:

²²Dar, mulţămită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă pînă în ziua aceasta; şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic dela ce au spus proorocii şi Moise că are să se întîmple;

²³nämlich, daß Christus leiden müsse und daß er, der Erstling aus der Auferstehung der Toten, Licht verkündigen werde dem Volke und auch den Heiden.

²³şi anume, că Hristosul trebuie să pătimească, şi că, după ce va fi cel dintîi din învierea morţilor, va vesti lumină norodului şi Neamurilor.``

²⁴Als er aber zu seiner Verteidigung solches sagte, sprach Festus mit lauter Stimme: Paulus, du bist von Sinnen! Das viele Studieren bringt dich um den Verstand!

²⁴Pe cînd vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: ,,Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.``

²⁵Er aber sprach: Edelster Festus, ich bin nicht von Sinnen, sondern ich rede wahre und wohlüberlegte Worte!

²⁵,,Nu sînt nebun, prea alesule Festus,`` a răspuns Pavel; ,,dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.

²⁶Denn der König versteht diese Dinge sehr wohl, an ihn richte ich meine freimütige Rede. Denn ich bin überzeugt, daß ihm nichts davon unbekannt ist; denn solches ist nicht im Winkel geschehen!

²⁶Împăratul ştie aceste lucruri, şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sînt încredinţat că nu -i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s'au petrecut într'un colţ!

²⁷Glaubst du, König Agrippa, den Propheten? Ich weiß, daß du glaubst.

²⁷Crezi tu în Prooroci, împărate Agripa?... Ştiu că crezi.``

²⁸Agrippa aber sprach zu Paulus: Du überredest mich bald, daß ich ein Christ werde!

²⁸Şi Agripa a zis lui Pavel: ,,Curînd mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!``

²⁹Paulus erwiderte: Ich wünschte zu Gott, daß über kurz oder lang nicht allein du, sondern auch alle, die mich heute hören, solche würden, wie ich bin, ausgenommen diese Bande!

²⁹,,Fie curînd, fie tîrziu``, a răspuns Pavel, ,,să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi ceice mă ascultă astă zi, să fiţi aşa cum sînt eu, afară de lanţurile acestea.``

³⁰Und der König stand auf, ebenso der Landpfleger und Bernice und die bei ihnen saßen.

³⁰Împăratul, dregătorul, Berenice, şi toţi cei ce şedeau împreună cu ei, s'au sculat.

³¹Und sie zogen sich zurück und redeten miteinander und sprachen: Dieser Mensch tut nichts, was des Todes oder der Bande wert ist!

³¹Şi cînd au plecat, ziceau unii către alţii: ,,Omul acesta n'a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.``

³²Agrippa aber sprach zu Festus: Man könnte diesen Menschen freilassen, wenn er sich nicht auf den Kaiser berufen hätte!

³²Şi Agripa a zis lui Festus: ,,Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n'ar fi cerut să fie judecat de Cezar.``