¹Und Elihu fuhr fort und sprach:

¹Elihu a urmat şi a zis:

²Gedulde dich noch ein wenig, so will ich dich lehren, ich habe noch mehr zu reden für Gott.

²,,Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

³Ich will mein Wissen weither holen und meinem Schöpfer Gerechtigkeit widerfahren lassen!

³Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

⁴Denn wahrlich, meine Reden sind keine Lügen, du hast es mit einem ganz Verständigen zu tun!

⁴Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.

⁵Siehe, Gott ist mächtig, doch verachtet er niemand; groß ist die Kraft seines Herzens.

⁵Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.

⁶Den Gottlosen läßt er nicht leben, aber den Elenden schafft er Recht.

⁶El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit.

⁷Er wendet seine Augen nicht ab von den Gerechten und setzt sie auf ewig mit Königen auf den Thron, damit sie herrschen.

⁷Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi -i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.

⁸Sind sie aber in Fesseln gebunden, in Banden des Elends gefangen,

⁸Se întîmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?

⁹so hält er ihnen ihre Taten und ihre Übertretungen vor; denn sie haben sich überhoben;

⁹Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor.

¹⁰er öffnet ihr Ohr der Bestrafung und befiehlt ihnen, sich von der Bosheit abzukehren.

¹⁰Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă dela nelegiuire.

¹¹Wenn sie dann gehorchen und sich unterwerfen, so werden sie ihre Tage in Glück und ihre Jahre in Wohlfahrt beendigen.

¹¹Dacă ascultă şi se supun, îşi sfîrşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie.

¹²Gehorchen sie aber nicht, so kommen sie um durchs Schwert und sterben dahin in ihrem Unverstand.

¹²Dacă n'ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.

¹³Denn die, welche ruchlosen Herzens sind, widersetzen sich; sie flehen nicht, wenn er sie gefesselt hat.

¹³Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;

¹⁴Ihre Seele stirbt in der Jugend und ihr Leben unter den Hurern.

¹⁴îşi pierd viaţa în tinereţă, mor ca cei desfrînaţi.

¹⁵Den Gedemütigten aber rettet er durch die Demütigung und öffnet durch die Trübsal sein Ohr.

¹⁵Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.

¹⁶Und auch dich lockt er aus der Enge in die Weite, da keine Not mehr sein wird, und an einen reichbesetzten Tisch.

¹⁶Şi pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.

¹⁷Bist du aber vom Urteil des Gottlosen erfüllt, so werden Urteil und Gericht dich treffen.

¹⁷Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedeslipită de pricina ta.

¹⁸Der Zorn verleite dich ja nicht zur Lästerung, und die Menge des Lösegeldes besteche dich nicht.

¹⁸Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

¹⁹Wird er deinen Reichtum schätzen? Er achtet nicht auf Gold, noch auf alle Anstrengungen der Kraft.

¹⁹Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura?

²⁰Sehne dich nicht nach der Nacht, da Völker untergehen werden.

²⁰Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

²¹Hüte dich, wende dich nicht zum Bösen, denn dieses ziehst du dem Leiden vor.

²¹Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.

²²Siehe, Gott ist erhaben in seiner Kraft, wo ist ein Lehrer wie er?

²²Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?

²³Wer will ihn zur Rede stellen über seinen Weg, und wer will zu ihm sagen: Du hast Unrecht getan?

²³Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să -I spună: ,,Faci rău?``

²⁴Gedenke daran, sein Tun zu erheben; die Menschen sollen es besingen.

²⁴Nu uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!

²⁵Alle Menschen sehen es ja, der Sterbliche schaut es von ferne.

²⁵Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.

²⁶Siehe, wie erhaben ist Gott! Wir aber verstehen ihn nicht; die Zahl seiner Jahre hat niemand erforscht.

²⁶Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns.

²⁷Denn er zieht Wassertropfen herauf; sie träufeln als Regen aus seinem Dunst, den die Wolken rieseln lassen,

²⁷Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

²⁸sie triefen auf viele Menschen herab.

²⁸pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.

²⁹Versteht man auch das Ausspannen der Wolken und das Krachen seines Gezelts?

²⁹Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?

³⁰Siehe, er breitet sein Licht um sich her aus und bedeckt die Gründe des Meeres;

³⁰Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării.

³¹denn damit richtet er die Völker und gibt Speise die Fülle.

³¹Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.

³²Seine Hände bedeckt er mit Licht und gebietet ihm, zu treffen.

³²Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui.

³³Sein Donnern kündigt ihn an, die Herde sein Heraufsteigen im Gewitter .

³³Dă de veste că e de faţă printr'unbubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.