German: Schlachter (1951)

Romanian: Cornilescu

Psalms

139

1Dem Vorsänger. Ein Psalm Davids. HERR, du hast mich erforscht und kennst mich!
1(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
2Ich sitze oder stehe, so weißt du es; du merkst meine Gedanken von ferne.
2ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.
3Du beobachtest mich, ob ich gehe oder liege, und bist vertraut mit allen meinen Wegen;
3Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
4ja es ist kein Wort auf meiner Zunge, das du, HERR, nicht völlig wüßtest!
4Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
5Von hinten und von vorn hast du mich eingeschlossen und deine Hand auf mich gelegt.
5Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.
6Diese Erkenntnis ist mir zu wunderbar, zu hoch, als daß ich sie fassen könnte!
6O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.
7Wo soll ich hingehen vor deinem Geist, wo soll ich hinfliehen vor deinem Angesicht?
7Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
8Führe ich zum Himmel, so bist du da; bettete ich mir im Totenreich, siehe, so bist du auch da!
8Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
9Nähme ich Flügel der Morgenröte und bliebe am äußersten Meer,
9Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10so würde auch daselbst deine Hand mich führen und deine Rechte mich halten!
10şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
11Spräche ich: «Finsternis möge mich überfallen und das Licht zur Nacht werden um mich her!»,
11Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``
12so ist auch die Finsternis nicht finster für dich, und die Nacht leuchtet wie der Tag; Finsternis ist wie das Licht.
12Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.
13Denn du hast meine Nieren geschaffen, du wobest mich in meiner Mutter Schoß.
13Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:
14Ich danke dir, daß du mich wunderbar gemacht hast; wunderbar sind deine Werke, und meine Seele erkennt das wohl!
14Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15Mein Gebein war dir nicht verhohlen, da ich im Verborgenen gemacht ward, gewirkt tief unten auf Erden.
15Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
16Deine Augen sahen mich, als ich noch unentwickelt war, und es waren alle Tage in dein Buch geschrieben, die noch werden sollten, als derselben noch keiner war.
16Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17Und wie teuer sind mir, o Gott, deine Gedanken! Wie groß ist ihre Summe!
17Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!
18Wollte ich sie zählen, so würde ihrer mehr sein als der Sand. Wenn ich erwache, so bin ich noch bei dir!
18Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.
19Ach Gott, daß du den Gottlosen tötetest und die Blutgierigen von mir weichen müßten!
19O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!
20Denn sie empören sich arglistig wider dich; deine Feinde erheben ihre Hand zur Lüge.
20Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
21Sollte ich nicht hassen, die dich, HERR, hassen, und keinen Abscheu empfinden vor deinen Widersachern?
21Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22Ich hasse sie mit vollkommenem Haß, sie sind mir zu Feinden geworden.
22Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
23Erforsche mich, o Gott, und erkenne mein Herz; prüfe mich und erkenne, wie ich es meine;
23Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!
24und siehe, ob ich auf bösem Wege bin, und leite mich auf ewigem Wege!
24Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!