¹Ein Gebet Davids. Höre, o HERR, die gerechte Sache, vernimm meine Klage, merke auf mein Gebet, das nicht von falschen Lippen kommt!

¹(O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!

²Von dir gehe das Urteil über mich aus; deine Augen werden auf die Redlichkeit schauen!

²Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!

³Du hast mein Herz geprüft, mich des Nachts besucht, du hast mich durchforscht, nichts gefunden, daß ich mich mit meinen Gedanken oder mit meinem Munde vergangen hätte.

³Dacă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gîndesc.

⁴In der Behandlung der Menschen habe ich nach dem Wort deiner Lippen mich gehütet vor den Wegen des Tyrannen.

⁴Cît priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvîntul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;

⁵Senke meine Tritte ein in deine Fußstapfen, daß mein Gang nicht wankend sei!

⁵paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.

⁶Ich rufe zu dir; denn du, Gott, wirst mich erhören; neige dein Ohr zu mir, höre meine Rede!

⁶Strig către Tine, căci m'asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvîntul meu!

⁷Erzeige deine wunderbare Gnade, du Retter derer, die vor den Widersachern Zuflucht suchen bei deiner Rechten!

⁷Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi -i izbăveşti de protivnicii lor, prin dreapta Ta!

⁸Behüte mich wie den Augapfel im Auge, beschirme mich unter dem Schatten deiner Flügel

⁸Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,

⁹vor den Gottlosen, die mich verderben, vor meinen Todfeinden, die mich umringen!

⁹de cei răi, cari mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă împresoară.

¹⁰Ihr fettes Herz verschließen sie; mit ihrem Munde reden sie übermütig.

¹⁰Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.

¹¹Wo wir gehen, umringen sie uns! Ihre Augen haben sie fest auf die Erde gerichtet.

¹¹Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pîndesc ca să mă trîntească la pămînt.

¹²Sie gleichen dem Löwen, der zu zerreißen begehrt, und dem jungen Leu, der in der Höhle lauert.

¹²Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pîndă în culcuşul lui.

¹³Stehe auf, o HERR, komm ihm zuvor, demütige ihn, errette meine Seele von dem Gottlosen durch dein Schwert,

¹³Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară -l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!

¹⁴von den Leuten durch deine Hand, o HERR, von den Leuten dieser Welt, deren Teil im Leben ist, und deren Bauch du füllst mit deinem Schatze; sie haben Söhne genug und lassen ihr Übriges ihren Kindern.

¹⁴Scapă-mă de oameni, cu mîna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pîntecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sînt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.

¹⁵Ich aber werde schauen dein Antlitz in Gerechtigkeit, an deinem Anblick mich sättigen, wenn ich erwache.

¹⁵Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.