¹Dávid pedig ezt az éneket mondotta az Úrnak azon a napon, mikor az Úr megszabadítá õt minden ellenségeinek kezébõl, és a Saul kezébõl.

¹David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.

²És monda: Az Úr az én kõsziklám és kõváram, és szabadítóm nékem.

²El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.

³Az Isten az én erõsségem, õ benne bízom én.

³Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.

⁴Az Úrhoz kiáltok, a ki dícséretreméltó;

⁴Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.

⁵Mert halál hullámai vettek engem körül,

⁵Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;

⁶A pokol kötelei vettek körül,

⁶legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.

⁷Szükségemben az Urat hívtam,

⁷În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

⁸Akkor rengett és remegett a föld,

⁸Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.

⁹Füst szállt fel orrából,

⁹Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

¹⁰Lehajtá az eget és leszállt,

¹⁰A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.

¹¹A Khérubon ment és röpült,

¹¹Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;

¹²Sötétségbõl maga körül sátrakat emelt,

¹²era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.

¹³Az elõtte levõ fényességbõl

¹³Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.

¹⁴És dörgött az égbõl az Úr,

¹⁴Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;

¹⁵Ellövé nyilait és szétszórta azokat,

¹⁵a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.

¹⁶És meglátszottak a tenger örvényei,

¹⁶Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

¹⁷Lenyúlt a magasságból és felvett engem,

¹⁷El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;

¹⁸Hatalmas ellenségimtõl megszabadított engem;

¹⁸m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.

¹⁹Reámtörtek nyomorúságom napján,

¹⁹Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

²⁰Tágas helyre vitt ki engem,

²⁰El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.

²¹Az Úr megfizetett nékem igazságom szerint,

²¹Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;

²²Mert megõriztem az Úrnak utait,

²²căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

²³Mert ítéletei mind elõttem vannak,

²³Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

²⁴Tökéletes voltam elõtte, s õrizkedtem rosszaságomtól.

²⁴Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.

²⁵Ezért megfizet nékem az Úr igazságom szerint,

²⁵De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.

²⁶Az irgalmashoz irgalmas vagy,

²⁶Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,

²⁷A tisztához tiszta vagy,

²⁷cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.

²⁸Segítesz a nyomorult népen,

²⁸Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.

²⁹Mert te vagy az én szövétnekem, Uram,

²⁹Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.

³⁰Mert veled harczi seregen is átfutok,

³⁰Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.

³¹Az Istennek útja tökéletes;

³¹Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.

³²Mert kicsoda volna Isten az Úron kivül?

³²Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

³³Isten az én erõs kõváram,

³³Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....

³⁴Lábait olyanná teszi, mint a szarvasé,

³⁴El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.

³⁵Kezeimet harczra tanítja,

³⁵Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.

³⁶Idvességednek paizsát adtad nékem,

³⁶Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.

³⁷Lépéseimet kiszélesítetted alattam.

³⁷Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.

³⁸Üldözöm ellenségeimet és elpusztítom õket,

³⁸Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

³⁹Megsemmisítem, eltiprom õket, hogy fel nem kelhetnek,

³⁹Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.

⁴⁰Mert te erõvel öveztél fel engem a harczra,

⁴⁰Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.

⁴¹Megadtad, hogy ellenségeim hátat fordítottak nékem,

⁴¹Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.

⁴²Felnéztek, de nem volt, ki megszabadítsa,

⁴²Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!

⁴³Szétmorzsolom õket, mint a föld porát,

⁴³Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.

⁴⁴Megmentettél népemnek pártoskodásaitól,

⁴⁴Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.

⁴⁵Idegen fiak hizelkednek nékem,

⁴⁵Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.

⁴⁶Idegen fiak elcsüggednek,

⁴⁶Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.

⁴⁷Él az Úr és áldott az én kõsziklám.

⁴⁷Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,

⁴⁸Isten az, ki bosszút áll értem,

⁴⁸Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,

⁴⁹Ki megment engem ellenségeimtõl,

⁴⁹şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.

⁵⁰Dícsérlek azért téged, Uram, a pogányok között,

⁵⁰De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.

⁵¹Nagy segítséget ad az õ királyának,

⁵¹El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``