¹Emlékezzél meg Uram, mi esett meg rajtunk; tekintsd meg és lásd meg gyalázatunkat!

¹,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!

²A mi örökségünk idegenekre szállt; házaink a jövevényekéi.

²Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!

³Apátlan árvák lettünk; anyáink, mint az özvegyek.

³Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.

⁴Vizünket pénzért iszszuk, tûzifánkat áron kapjuk.

⁴Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

⁵Nyakunknál fogva hajtatunk; elfáradtunk, nincsen nyugtunk.

⁵Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.

⁶Égyiptomnak adtunk kezet, az assziroknak, hogy jóllakjunk kenyérrel.

⁶Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.

⁷Apáink vétkeztek; nincsenek; mi hordozzuk vétkeiket.

⁷Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.

⁸Szolgák uralkodnak rajtunk; nincs a ki megszabadítson kezökbõl.

⁸Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.

⁹Életünk veszélyeztetésével szerezzük kenyerünket a pusztában levõ fegyver miatt.

⁹Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.

¹⁰Bõrünk, mint a kemencze, megfeketedett az éhség lázától.

¹⁰Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.

¹¹Az asszonyokat meggyalázták Sionban, a szûzeket Júda városaiban.

¹¹Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.

¹²A fejedelmeket kezökkel akasztották fel; a vének orczáit nem becsülik.

¹²Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste

¹³Az ifjak a kézi malmot hordozzák, és a gyermekek a fahordásban botlanak el.

¹³Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.

¹⁴A vének eltüntek a kapuból, [megszüntek] az ifjak énekelni.

¹⁴Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.

¹⁵Oda van a mi szívünk öröme, gyászra fordult a mi körtánczunk.

¹⁵S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.

¹⁶Elesett a mi fejünknek koronája, jaj most nékünk mert vétkeztünk!

¹⁶A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

¹⁷Ezért lett beteg a mi szívünk, ezekért homályosodtak meg a mi szemeink;

¹⁷Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,

¹⁸A Sion hegyéért, hogy elpusztult; rókák futkosnak azon!

¹⁸este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.

¹⁹Te Uram örökké megmaradsz; a te királyi széked nemzedékrõl nemzedékre!

¹⁹Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!

²⁰Miért feledkezel el örökre mi rólunk? [miért] hagysz el minket hosszú idõre?

²⁰Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?

²¹Téríts vissza Uram magadhoz és visszatérünk; újítsd meg a mi napjainkat, mint régen.

²¹Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!

²²Mert bizony-bizony megvetettél minket; megharagudtál ránk felettébb!

²²Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult