1Az éneklõmesternek, Dávid zsoltára.
1(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
2Te ismered ülésemet és felkelésemet, messzirõl érted gondolatomat.
2ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.
3Járásomra és fekvésemre ügyelsz, minden útamat jól tudod.
3Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
4Mikor még nyelvemen sincs a szó, immár egészen érted azt Uram!
4Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
5Elõl és hátul körülzártál engem, és fölöttem tartod kezedet.
5Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.
6Csodálatos elõttem [e] tudás, magasságos, nem érthetem azt.
6O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.
7Hová menjek a te lelked elõl és a te orczád elõl hova fussak?
7Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
8Ha a mennybe hágok fel, ott vagy; ha a Seolba vetek ágyat, ott is jelen vagy.
8Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
9Ha a hajnal szárnyaira kelnék, és a tenger túlsó szélére szállanék:
9Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10Ott is a te kezed vezérelne engem, és a te jobbkezed fogna engem.
10şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
11Ha azt mondom: A sötétség bizonyosan elborít engem és a világosság körülöttem éjszaka lesz,
11Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``
12A sötétség sem borít el elõled, és fénylik az éjszaka, mint a nappal; a sötétség olyan, mint a világosság.
12Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.
13Bizony te alkottad veséimet, te takargattál engem anyám méhében.
13Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:
14Magasztallak, hogy csodálatosan megkülönböztettél. Csodálatosak a te cselekedeteid! és jól tudja ezt az én lelkem.
14Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15Nem volt elrejtve elõtted az én csontom, mikor titokban formáltattam és idomíttattam, [mintegy] a föld mélyében.
15Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
16Látták szemeid az én alaktalan testemet, és könyvedben ezek mind be voltak írva: a napok is, a melyeken formáltatni fognak; holott egy sem volt még meg közülök.
16Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17És nékem milyen kedvesek a te gondolataid, oh Isten! Mily nagy azoknak summája!
17Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!
18Számlálgatom õket: többek a fövénynél; felserkenek s mégis veled vagyok.
18Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.
19Vajha elvesztené Isten a gonoszt! Vérszopó emberek, fussatok el tõlem!
19O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!
20A kik gonoszul szólnak felõled, [és nevedet] hiába veszik fel, a te ellenségeid.
20Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
21Ne gyûlöljem-é, Uram, a téged gyûlölõket? Az ellened lázadókat ne útáljam-é?
21Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22Teljes gyûlölettel gyûlölöm õket, ellenségeimmé lettek!
22Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
23Vizsgálj meg engem, oh Isten, és ismerd meg szívemet! Próbálj meg engem, és ismerd meg gondolataimat!
23Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!
24És lásd meg, ha van-e nálam a gonoszságnak valamilyen útja? és vezérelj engem az örökkévalóság útján!
24Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!