1Dávid zsoltára; fia, Absolon elõl való futásakor.
1(Un psalm al lui David, făcut cu prilejul fugii lui dinaintea fiului său Absalom.) Doamne, ce mulţi sînt vrăjmaşii mei! Ce mulţime se scoală împotriva mea!
2Uram! mennyire megsokasodtak ellenségeim! sokan vannak a reám támadók!
2Cît de mulţi zic despre mine: ,,Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!`` -
3Sokan mondják az én lelkem felõl: Nincs számára segítség Istennél, Szela.
3Dar, Tu, Domane, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul!
4De te, oh Uram! paizsom vagy nékem, dicsõségem, az, a ki felmagasztalja az én fejemet.
4Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfînt.
5Felszóval kiálték az Úrhoz, és õ meghallgata engemet, az õ szentsége hegyérõl. Szela.
5Mă culc, adorm, şi mă deştept iarăş, căci Domnul este sprijinul meu.
6Én lefekszem és elalszom; felébredek, mert az Úr támogat engem.
6Nu mă tem de zecile de mii de popoare, cari mă împresoară de toate părţile.
7Nem félek sok ezernyi néptõl sem, a mely köröskörül felállott ellenem.
7Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule! Căci Tu baţi peste obraz pe toţi vrăjmaşii mei, şi zdrobeşti dinţii celor răi.
8Kelj fel Uram, tarts meg engem Istenem, mert te verted arczul minden ellenségemet; a gonoszok fogait összetörted. [ (Psalms 3:9) Az Úré a szabadítás; [legyen] a te népeden a te áldásod. Szela. ]
8La Domnul este scăparea: binecuvîntarea Ta să fie peste poporul Tău.