¹Az éneklõmesternek, hangszerekkel; Dávid tanítása.

¹(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. O cîntare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele!

²Hallgasd meg, Isten, az én imádságomat, és ne rejtsd el magadat az én könyörgésem elõl;

²Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frămînt,

³Figyelmezz én reám és hallgass meg engemet; mert keseregve bolyongok és jajgatok!

³din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mînie.

⁴Az ellenségnek szaváért [és] a hitetlenek nyomorgatásáért: mert hazugságot hárítanak reám, és [nagy] dühösséggel ellenkeznek velem.

⁴Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii,

⁵Az én szívem reszket bennem, és a halál félelmei körülvettek engem.

⁵mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.

⁶Félelem és rettegés esett én reám, és borzadály vett körül engem.

⁶Eu zic: ,,O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!``

⁷Mondám: Vajha szárnyam volna, mint a galambnak! Elrepülnék és nyugodnám.

⁷Da, aş fugi departe de tot, şi m'aş duce să locuiesc în pustie. -(Oprire).

⁸Ímé, messze elmennék és a pusztában lakoznám. Szela.

⁸Aş fugi în grabă la un adăpost de vîntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.

⁹Sietnék kiszabadulni e sebes szélbõl, e forgószélbõl.

⁹Nimiceşte -i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri;

¹⁰Rontsd meg Uram, [és] oszlasd meg az õ nyelvöket; mert erõszakot és háborgást látok a városban.

¹⁰zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sînt în sînul ei;

¹¹Nappal és éjjel körüljárják azt annak kõfalainál, bent hamisság és ártalom van abban.

¹¹răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.

¹²Veszedelem van bensejében; s nem távozik annak terérõl a zsarnokság és csalárdság.

¹²Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m'aş ascunde dinaintea lui.

¹³Mert nem ellenség szidalmazott engem, hisz [azt] elszenvedném; nem gyûlölõm emelte fel magát ellenem, hiszen elrejtettem volna magamat az elõl:

¹³Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!

¹⁴Hanem te, hozzám hasonló halandó, én barátom és ismerõsöm,

¹⁴Noi, cari trăiam împreună într'o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!

¹⁵A kik együtt édes bizalomban éltünk; az Isten házába jártunk a tömegben.

¹⁵Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.

¹⁶A halál vegye õket körül, elevenen szálljanak a Seolba; mert gonoszság van lakásukban, kebelökben.

¹⁶Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.

¹⁷Én az Istenhez kiáltok, és az Úr megszabadít engem.

¹⁷Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.

¹⁸Estve, reggel és délben panaszkodom és sóhajtozom, és õ meghallja az én szómat.

¹⁸Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sînt împotriva mea!

¹⁹Megszabadítja lelkemet békességre a rám támadó hadtól, mert sokan vannak ellenem.

¹⁹Dumnezeu va auzi, şi -i va smeri, El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. -(Oprire). Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.

²⁰Meghallja Isten és megfelel nékik, (mivelhogy õ eleitõl fogva trónol, Szela), a kik nem akarnak megváltozni és nem félik az Istent.

²⁰Ei pun mîna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legămîntul.

²¹Kezeit felemelte a vele békességben lévõkre; megszegte az õ szövetségét.

²¹Gura lor este dulce ca smîntîna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii.

²²A vajnál simább az õ szája, pedig szívében háborúság van; lágyabbak beszédei az olajnál, pedig éles szablyák azok.

²²Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

²³Vessed az Úrra a te terhedet, õ gondot visel rólad, és nem engedi, hogy valamikor ingadozzék az igaz. [ (Psalms 55:24) Te, Isten, a veszedelem vermébe taszítod õket; a vérszopó és álnok emberek életüknek felét sem élik meg; én pedig te benned bízom. ]

²³Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!