1Az éneklõmesternek a sósannimra; Dávidé.
1(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii``. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.
2Szabadíts meg engemet, oh Isten, mert a vizek lelkemig hatottak.
2Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.
3Mély sárba estem be, hol meg nem állhatok; feneketlen örvénybe jutottam, és az áradat elborít engem.
3Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.
4Elfáradtam a kiáltásban, kiszáradt a torkom; szemeim elbágyadtak, várván Istenemet.
4Cei ce mă urăsc fără temei, sînt mai mulţi decît perii capului meu; ce puternici sînt ceice vor să mă peardă, ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n'am furat.
5Többen vannak fejem hajszálainál, a kik ok nélkül gyûlölnek engem; hatalmasok a vesztemre törõk, a kik ellenségeim alap nélkül; a mit nem ragadtam el, azt kell megfizetnem!
5Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sînt ascunse.
6Oh Isten, te tudod az én balgatagságomat, és az én bûneim nyilván vannak te elõtted:
6Să nu rămînă de ruşine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, ceice Te caută, Dumnezeul lui Israel!
7Ne szégyenüljenek meg miattam, a kik te benned remélnek, Uram, Seregeknek Ura! Ne pironkodjanak miattam, a kik téged keresnek, oh Izráelnek Istene!
7Căci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acopere faţa ruşinea.
8Mert te éretted viselek gyalázatot, [és] borítja pironság az én orczámat.
8Am ajuns un străin pentru fraţii mei, şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9Atyámfiai elõtt idegenné lettem, és anyám fiai elõtt jövevénynyé.
9Căci rîvna Casei Tale mă mănîncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
10Mivel a te házadhoz való féltõ szeretet emészt engem, a te gyalázóidnak gyalázásai hullanak reám.
10Plîng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.
11Ha sírok és bõjtöléssel [gyötröm] lelkemet, az is gyalázatomra válik.
11Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.
12Ha gyászruhába öltözöm, akkor példabeszédül vagyok nékik.
12Ceice stau la poartă vorbesc de mine, şi ceice beau băuturi tari mă pun în cîntece.
13A kapuban ülõk rólam szólanak, és a borozók rólam énekelnek.
13Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
14Én pedig néked könyörgök, oh Uram; jókedvednek idején, oh Isten, a te kegyelmed sokaságához képest hallgass meg engem a te megszabadító hûségeddel.
14Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!
15Ments ki engem az iszapból, hogy el ne sülyedjek; hadd szabaduljak meg gyûlölõimtõl és a feneketlen vizekbõl;
15Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adîncul, şi să nu se închidă groapa peste mine!
16Hogy el ne borítson a vizek árja, és el ne nyeljen az örvény, és a veremnek szája be ne záruljon felettem!
16Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine,
17Hallgass meg engem, Uram, mert jó a te kegyelmességed! A te irgalmasságodnak sokasága szerint tekints én reám;
17şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sînt în necaz: grăbeşte de m'ascultă!
18És ne rejtsd el orczádat a te szolgádtól; mert szorongattatom nagyon: siess, hallgass meg engem!
18Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte -l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
19Légy közel az én lelkemhez és váltsd meg azt; az én ellenségeimért szabadíts meg engem.
19Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi protivnicii mei sînt înaintea Ta.
20Te tudod az én gyalázatomat, szégyenemet és pirulásomat; jól ismered minden szorongatómat.
20Ocara îmi rupe inima, şi sînt bolnav; aştept să -i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mîngîietori, şi nu găsesc niciunul.
21A gyalázat megtörte szívemet és beteggé lettem; várok vala részvétre, de hiába; vigasztalókra, de nem találék.
21Ei îmi pun fiere în mîncare, şi, cînd mi -e sete, îmi dau să beau oţet.
22Sõt ételemben mérget adnak vala, és szomjúságomban eczettel itatnak vala engem.
22Să li se prefacă masa într'o cursă, şi liniştea într'un laţ!
23Legyen az õ asztalok elõttök tõrré, és a bátorságosoknak hálóvá.
23Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!
24Setétüljenek meg az õ szemeik, hogy ne lássanak; és az õ derekukat tedd mindenkorra roskataggá.
24Varsă-Ţi mînia peste ei, şi să -i atingă urgia Ta aprinsă!
25Öntsd ki a te haragodat reájok, és a te haragodnak búsulása érje utól õket.
25Pustie să le rămînă locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26Legyen az õ palotájok puszta, és az õ hajlékukban ne legyen lakos;
26Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
27Mert a kit te megvertél, azt üldözik, és a tõled sujtottak fájdalmát szólják meg.
27Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n'aibă parte de îndurarea Ta!
28Szedd össze álnokságaikat, és a te igazságodra ne jussanak el.
28Să fie şterşi din cartea vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!
29Töröltessenek ki az élõk könyvébõl, és az igazak közé ne irattassanak.
29Eu sînt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
30Engem pedig, a ki nyomorult és szenvedõ vagyok, emeljen fel, oh Isten, a te segedelmed!
30Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cîntări, şi prin laude Îl voi preamări.
31Dicsérem az Istennek nevét énekkel, és magasztalom hálaadással.
31Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decît un viţel cu coarne şi copite!
32És kedvesebb lesz az Úr elõtt az ökörnél, a szarvas és hasadt körmû tuloknál.
32Nenorociţii văd lucrul acesta şi se bucură; voi, cari căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!
33Látják [ezt] majd a szenvedõk és örülnek; ti Istent keresõk, elevenedjék a ti szívetek!
33Căci Domnul ascultă pe cei săraci, şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.
34Mert meghallgatja az Úr a szegényeket, és az õ foglyait nem veti meg.
34Să -L laude cerurile şi pămîntul, mările şi tot ce mişună în ele!
35Dicsérjék õt az egek és a föld; a tengerek és a mi csak mozog azokban!
35Căci Dumnezeu va mîntui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpînire;
36Mert megtartja Isten a Siont, és megépíti Júdának városait; és ott lakoznak majd és bírni fogják azt. [ (Psalms 69:37) És az õ szolgáinak maradékai öröklik azt, és abban laknak majd, a kik szeretik az õ nevét. ]
36sămînţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.