¹Davíð flutti Drottni orð þessa ljóðs, þá er Drottinn frelsaði hann af hendi allra óvina hans og af hendi Sáls.

¹David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.

²Hann mælti: Drottinn er bjarg mitt og vígi, hann er sá sem hjálpar mér.

²El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.

³Guð minn er hellubjarg mitt, þar sem ég leita hælis, skjöldur minn og horn hjálpræðis míns, háborg mín og hæli, frelsari minn, sem frelsar mig frá ofbeldi.

³Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.

⁴Lofaður sé Drottinn, hrópa ég, og ég frelsast frá óvinum mínum.

⁴Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.

⁵Brimöldur dauðans umkringdu mig, elfur glötunarinnar skelfdu mig,

⁵Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;

⁶snörur Heljar luktu um mig, möskvar dauðans féllu yfir mig.

⁶legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.

⁷Í angist minni kallaði ég á Drottin, og til Guðs míns hrópaði ég. Í helgidómi sínum heyrði hann raust mína, óp mitt barst til eyrna honum.

⁷În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

⁸Jörðin bifaðist og nötraði, undirstöður fjallanna skulfu, þær bifuðust, því að hann var reiður.

⁸Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.

⁹Reykur gekk fram úr nösum hans og eyðandi eldur af munni hans, glóðir brunnu út frá honum.

⁹Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

¹⁰Hann sveigði himininn og steig niður, og skýsorti var undir fótum hans.

¹⁰A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.

¹¹Hann steig á bak kerúb og flaug af stað og sveif á vængjum vindarins.

¹¹Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;

¹²Hann gjörði myrkrið í kringum sig að skýli, regnsortann og skýþykknið.

¹²era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.

¹³Frá ljómanum fyrir honum flugu hagl og eldglæringar.

¹³Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.

¹⁴Drottinn þrumaði af himni, hinn hæsti lét raust sína gjalla.

¹⁴Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;

¹⁵Hann skaut örvum sínum og tvístraði þeim, lét eldingarnar leiftra og hræddi þá.

¹⁵a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.

¹⁶Þá sá í mararbotn, og undirstöður jarðarinnar urðu berar fyrir ógnum Drottins, fyrir andgustinum úr nösum hans.

¹⁶Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

¹⁷Hann seildist niður af hæðum og greip mig, dró mig upp úr hinum miklu vötnum.

¹⁷El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;

¹⁸Hann frelsaði mig frá hinum sterku óvinum mínum, frá fjandmönnum mínum, er voru mér yfirsterkari.

¹⁸m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.

¹⁹Þeir réðust á mig á mínum óheilladegi, en Drottinn var mín stoð.

¹⁹Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

²⁰Hann leiddi mig út á víðlendi, hann frelsaði mig, af því að hann hafði þóknun á mér.

²⁰El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.

²¹Drottinn fór með mig eftir réttlæti mínu, eftir hreinleik handa minna galt hann mér,

²¹Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;

²²því að ég hefi varðveitt vegu Drottins og hefi ekki reynst ótrúr Guði mínum.

²²căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

²³Allar skipanir hans hefi ég fyrir augum og frá boðorðum hans hefi ég ekki vikið.

²³Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

²⁴Ég var lýtalaus fyrir honum og gætti mín við misgjörðum.

²⁴Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.

²⁵Drottinn galt mér eftir réttlæti mínu, eftir hreinleik handa minna fyrir augliti hans.

²⁵De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.

²⁶Gagnvart ástríkum ert þú ástríkur, gagnvart ráðvöndum ráðvandur,

²⁶Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,

²⁷gagnvart hreinum hreinn, en gagnvart rangsnúnum ert þú afundinn.

²⁷cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.

²⁸Þú hjálpar þjáðum lýð, en gjörir alla hrokafulla niðurlúta.

²⁸Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.

²⁹Já, þú ert lampi minn, Drottinn, Guð minn lýsir mér í myrkrinu.

²⁹Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.

³⁰Fyrir þína hjálp hleyp ég yfir virkisgrafir, fyrir hjálp Guðs míns stekk ég yfir borgarveggi.

³⁰Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.

³¹Vegur Guðs er lýtalaus, orð Drottins er skírt. Skjöldur er hann öllum þeim, sem leita hælis hjá honum.

³¹Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.

³²Því að hver er Guð, nema Drottinn, og hver er hellubjarg, utan vor Guð?

³²Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

³³Sá Guð, sem gyrðir mig styrkleika og gjörir veg minn sléttan.

³³Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....

³⁴Hann gjörir fætur mína sem hindanna og veitir mér fótfestu á hæðunum.

³⁴El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.

³⁵Hann æfir hendur mínar til hernaðar, svo að armar mínir benda eirbogann.

³⁵Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.

³⁶Þú gafst mér skjöld hjálpræðis þíns, og lítillæti þitt gjörði mig mikinn.

³⁶Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.

³⁷Þú rýmdir til fyrir skrefum mínum og ökklar mínir riðuðu ekki.

³⁷Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.

³⁸Ég elti óvini mína og náði þeim, og sneri ekki aftur fyrr en ég hafði gjöreytt þeim.

³⁸Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

³⁹Ég gjöreyddi þeim og molaði þá sundur, svo að þeir risu ekki upp framar og hnigu undir fætur mér.

³⁹Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.

⁴⁰Þú gyrtir mig styrkleika til ófriðarins, beygðir fjendur mína undir mig.

⁴⁰Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.

⁴¹Þú lést mig sjá bak óvina minna, þeim eyddi ég, sem hata mig.

⁴¹Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.

⁴²Þeir hrópuðu, en enginn kom til hjálpar, þeir hrópuðu til Drottins, en hann svaraði þeim ekki.

⁴²Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!

⁴³Ég muldi þá sem mold á jörð, tróð þá fótum sem skarn á strætum.

⁴³Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.

⁴⁴Þú frelsaðir mig úr fólkorustum, gjörðir mig að höfðingja þjóðanna. Lýður, sem ég þekkti ekki, þjónar mér.

⁴⁴Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.

⁴⁵Framandi menn smjaðra fyrir mér, óðara en þeir heyra mín getið, hlýða þeir mér.

⁴⁵Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.

⁴⁶Framandi menn dragast upp og koma skjálfandi fram úr fylgsnum sínum.

⁴⁶Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.

⁴⁷Lifi Drottinn, lofað sé mitt bjarg, og hátt upp hafinn sé Guð hjálpræðis míns!

⁴⁷Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,

⁴⁸Þú Guð, sem veittir mér hefndir og braust þjóðir undir mig,

⁴⁸Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,

⁴⁹sem hreifst mig úr höndum óvina minna og hófst mig yfir mótstöðumenn mína. Frá ójafnaðarmönnum frelsaðir þú mig.

⁴⁹şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.

⁵⁰Fyrir því vil ég vegsama þig, Drottinn, meðal þjóðanna og lofsyngja þínu nafni.Hann veitir konungi sínum mikla hjálp og auðsýnir miskunn sínum smurða, Davíð og niðjum hans að eilífu.

⁵⁰De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.

⁵¹Hann veitir konungi sínum mikla hjálp og auðsýnir miskunn sínum smurða, Davíð og niðjum hans að eilífu.

⁵¹El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``