¹Getur þú veitt krókódílinn á öngul, getur þú heft tungu hans með snæri?

¹Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

²Dregur þú seftaug gegnum nasir hans og rekur þú krók gegnum kjálka honum?

²Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

³Ætli hann beri fram fyrir þig margar auðmjúkar bænir eða mæli til þín blíðum orðum?

³Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

⁴Mun hann gjöra við þig sáttmála, svo að þú takir hann að ævinlegum þræli?

⁴Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

⁵Munt þú leika þér að honum eins og litlum fugli og getur þú bundið hann fastan fyrir smámeyjar þínar?

⁵Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

⁶Manga fiskveiðafélagar um hann, skipta þeir honum meðal kaupmanna?

⁶Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

⁷Getur þú fyllt húð hans broddum og haus hans skutlum?

⁷Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

⁸Legg hönd þína á hann _ hugsaðu þér, hvílík viðureign! Þú gjörir það ekki aftur.

⁸Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

⁹Já, von mannsins bregst, hann fellur þegar flatur fyrir sjóninni einni saman.

⁹Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

¹⁰Enginn er svo fífldjarfur, að hann þori að egna hann, _ og hver er þá sá, er þori að ganga fram fyrir mitt auglit?

¹⁰Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

¹¹Hver hefir að fyrra bragði gefið mér, svo að ég ætti að endurgjalda? Allt sem undir himninum er, það er mitt!

¹¹Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

¹²Ég vil ekki þegja um limu hans, né um styrkleik og fegurð vaxtar hans.

¹²Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

¹³Hver hefir flett upp skjaldkápu hans að framan, hver fer inn undir tvöfaldan tanngarð hans?

¹³Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

¹⁴Hver hefir opnað hliðin að gini hans? Ógn er kringum tennur hans.

¹⁴Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

¹⁵Tignarprýði eru skjaldaraðirnar, lokaðar með traustu innsigli.

¹⁵Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

¹⁶Hver skjöldurinn liggur fast að öðrum, ekkert loft kemst á milli þeirra.

¹⁶se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

¹⁷Þeir eru fastir hver við annan, eru svo samfelldir, að þeir verða eigi skildir sundur.

¹⁷Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

¹⁸Þegar hann hnerrar, standa ljósgeislar úr nösum hans, og augu hans eru sem brágeislar morgunroðans.

¹⁸Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

¹⁹Úr gini hans standa blys, eldneistar ganga fram úr honum.

¹⁹Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

²⁰Úr nösum hans stendur eimur, eins og upp úr sjóðandi potti, sem kynt er undir með sefgrasi.

²⁰Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

²¹Andi hans kveikir í kolum, og logi stendur úr gini hans.

²¹Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

²²Kraftur situr á hálsi hans, og angist stökkur á undan honum.

²²Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

²³Vöðvar holds hans loða fastir við, eru steyptir á hann og hreyfast ekki.

²³Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

²⁴Hjarta hans er hart sem steinn, já, hart sem neðri kvarnarsteinn.

²⁴Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

²⁵Þegar hann stökkur upp, skelfast kapparnir, þeir verða ringlaðir af hræðslu.

²⁵Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

²⁶Ráðist einhver að honum með sverði, þá vinnur það eigi á, eigi heldur lensa, skotspjót eða ör.

²⁶Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

²⁷Hann metur járnið sem strá, eirinn sem maðksmoginn við.

²⁷Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

²⁸Eigi rekur örin hann á flótta, slöngusteinarnir verða hálmur fyrir honum.

²⁸Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

²⁹Kylfur metur hann sem hálmstrá, og að hvin spjótsins hlær hann.

²⁹Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

³⁰Neðan á honum eru oddhvöss brot, hann markar för í aurinn sem för eftir þreskisleða.

³⁰Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

³¹Hann lætur vella í djúpinu sem í potti, gjörir hafið eins og smyrslaketil.

³¹Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

³²Aftur undan honum er ljósrák, ætla mætti, að sjórinn væri silfurhærur.

³²În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

³³Enginn er hans maki á jörðu, hans sem skapaður er til þess að kunna ekki að hræðast.Hann lítur niður á allt hátt, hann er konungur yfir öllum drembnum dýrum.

³³Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

³⁴Hann lítur niður á allt hátt, hann er konungur yfir öllum drembnum dýrum.

³⁴Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``