¹Eins og snjór um sumar og eins og regn um uppskeru, eins illa á sæmd við heimskan mann.

¹Cum nu se potrivesc zăpada vara, şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.

²Eins og spörfugl flögrar, eins og svala flýgur, eins er um óverðskuldaða formæling _ hún verður eigi að áhrínsorðum.

²Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum sboară rîndunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. -

³Svipan hæfir hestinum og taumurinn asnanum _ en vöndurinn baki heimskingjanna.

³Biciul este pentru cal, frîul pentru măgar, şi nuiaua pentru spinarea nebunilor. -

⁴Svara þú ekki heimskingjanum eftir fíflsku hans, svo að þú verðir ekki honum jafn.

⁴Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. -

⁵Svara þú heimskingjanum eftir fíflsku hans, svo að hann haldi ekki, að hann sé vitur.

⁵Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. -

⁶Sá höggur af sér fæturna og fær að súpa á ranglæti, sem sendir orð með heimskingja.

⁶Celce trimete o solie printr'un nebun, îşi taie singur picioarele, şi bea nedreptatea. -

⁷Eins og lærleggir hins lama hanga máttlausir, svo er spakmæli í munni heimskingjanna.

⁷Cum sînt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni. -

⁸Sá sem sýnir heimskum manni sæmd, honum fer eins og þeim, er bindur stein í slöngvu.

⁸Cum ai pune o piatră în praştie, aşa este cînd dai mărire unui nebun. -

⁹Eins og þyrnir, sem stingst upp í höndina á drukknum manni, svo er spakmæli í munni heimskingjanna.

⁹Ca un spin care vine în mîna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor. -

¹⁰Eins og skytta, sem hæfir allt, svo er sá sem leigir heimskingja, og sá er leigir vegfarendur.

¹⁰Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este celce tocmeşte pe nebuni şi pe întîii veniţi. -

¹¹Eins og hundur, sem snýr aftur til spýju sinnar, svo er heimskingi, sem endurtekur fíflsku sína.

¹¹Cum se întoarce cînele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui. -

¹²Sjáir þú mann, sem þykist vitur, þá er meiri von um heimskingja en hann.

¹²Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decît pentru el. -

¹³Letinginn segir: ,,Óargadýr er á veginum, ljón á götunum.``

¹³Leneşul zice: ,,Afară este un leu, pe uliţe este un leu!

¹⁴Hurðin snýst á hjörunum og letinginn í hvílu sinni.

¹⁴Cum se învîrteşte uşa pe ţîţînile ei, aşa se învîrteşte leneşul în patul lui.

¹⁵Latur maður dýfir hendinni ofan í skálina, en honum verður þungt um að bera hana aftur upp að munninum.

¹⁵Leneşul îşi vîră mîna în blid, şi -i vine greu s'o ducă iarăş la gură. -

¹⁶Latur maður þykist vitrari en sjö, sem svara hyggilega.

¹⁶Leneşul se crede mai înţelept decît şapte oameni cari răspund cu judecată.

¹⁷Sá, sem kemst í æsing út af deilu, sem honum kemur ekki við, hann er eins og sá, sem tekur um eyrun á hundi, er hleypur fram hjá.

¹⁷Un trecător care se amestecă într'o ceartă care nu -l priveşte, este ca unul care apucă un cîne de urechi.

¹⁸Eins og óður maður, sem kastar tundurörvum, banvænum skeytum,

¹⁸Ca nebunul care aruncă săgeţi aprise şi ucigătoare,

¹⁹eins er sá maður, er svikið hefir náunga sinn og segir síðan: ,,Ég er bara að gjöra að gamni mínu.``

¹⁹aşa este omul care înşală pe aproapele său, şi apoi zice: ,,Am vrut doar să glumesc!`` -

²⁰Þegar eldsneytið þrýtur, slokknar eldurinn, og þegar enginn er rógberinn, stöðvast deilurnar.

²⁰Cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge; şi cînd nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.

²¹Eins og kol þarf til glóða og við til elds, svo þarf þrætugjarnan mann til að kveikja deilur.

²¹După cum cărbunele face jăratic, şi lemnul foc, tot aşa şi omul gîlcevitor aprinde cearta.

²²Orð rógberans eru eins og sælgæti, og þau læsa sig inn í innstu fylgsni hjartans.

²²Cuvintele clevetitorului sînt ca nişte prăjituri, alunecă pînă în fundul măruntaielor. -

²³Eldheitir kossar og illt hjarta, það er sem sorasilfur utan af leirbroti.

²³Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pămînt, aşa sînt buzele aprinse şi o inimă rea.

²⁴Með vörum sínum gjörir hatursmaðurinn sér upp vinalæti, en í hjarta sínu hyggur hann á svik.

²⁴Celce urăşte se preface cu buzele lui, şi înlăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.

²⁵Þegar hann mælir fagurt, þá trú þú honum ekki, því að sjö andstyggðir eru í hjarta hans.

²⁵Cînd îţi vorbeşte cu glas dulce, nu -l crede, căci şapte urîciuni sînt în inima lui.

²⁶Þótt hatrið hylji sig hræsni, þá verður þó illska þess opinber á dómþinginu.

²⁶Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuş răutatea lui se va descoperi în adunare. -

²⁷Sá sem grefur gröf, fellur í hana, og steinninn fellur aftur í fang þeim, er veltir honum.Lygin tunga hatar þá, er hún hefir sundur marið, og smjaðrandi munnur veldur glötun.

²⁷Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.

²⁸Lygin tunga hatar þá, er hún hefir sundur marið, og smjaðrandi munnur veldur glötun.

²⁸Limba mincinoasă urăşte pe cei pe cari -i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea. -