¹Til söngstjórans. Eftir Davíð, þjón Drottins, er flutti Drottni orð þessara ljóða, þá er Drottinn frelsaði hann af hendi allra óvina hans og af hendi Sáls.

¹(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

²Hann mælti: Ég elska þig, Drottinn, þú styrkur minn.

²Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!

³Drottinn, bjarg mitt og vígi og frelsari minn, Guð minn, hellubjarg mitt, þar sem ég leita hælis, skjöldur minn og horn hjálpræðis míns, háborg mín!

³Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.

⁴Lofaður sé Drottinn, hrópa ég, og ég frelsast frá óvinum mínum.

⁴Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;

⁵Brimöldur dauðans umkringdu mig, elfur glötunarinnar skelfdu mig,

⁵mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.

⁶snörur Heljar luktu um mig, möskvar dauðans féllu yfir mig.

⁶Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.

⁷Í angist minni kallaði ég á Drottin, og til Guðs míns hrópaði ég. Hann heyrði raust mína í helgidómi sínum, og óp mitt barst til eyrna honum.

⁷Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.

⁸Jörðin bifaðist og nötraði, undirstöður fjallanna skulfu, þær bifuðust, því að hann var reiður,

⁸Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

⁹reykur gekk fram úr nösum hans og eyðandi eldur af munni hans, glóðir brunnu út frá honum.

⁹A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.

¹⁰Hann sveigði himininn og steig niður, og skýsorti var undir fótum hans.

¹⁰Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.

¹¹Hann steig á bak kerúb og flaug af stað og sveif á vængjum vindarins.

¹¹Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

¹²Hann gjörði myrkur að skýli sínu, regnsorta og skýþykkni að fylgsni sínu allt um kring.

¹²Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.

¹³Frá ljómanum fyrir honum brutust hagl og eldglæringar gegnum ský hans.

¹³Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.

¹⁴Þá þrumaði Drottinn á himnum, og Hinn hæsti lét raust sína gjalla.

¹⁴A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.

¹⁵Hann skaut örvum sínum og tvístraði óvinum sínum, lét eldingar leiftra og hræddi þá.

¹⁵Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

¹⁶Þá sá í mararbotn, og undirstöður jarðarinnar urðu berar fyrir ógnun þinni, Drottinn, fyrir andgustinum úr nösum þínum.

¹⁶El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.

¹⁷Hann seildist niður af hæðum og greip mig, dró mig upp úr hinum miklu vötnum.

¹⁷m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.

¹⁸Hann frelsaði mig frá hinum sterku óvinum mínum, frá fjandmönnum mínum, er voru mér yfirsterkari.

¹⁸Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.

¹⁹Þeir réðust á mig á mínum óheilladegi, en Drottinn var mín stoð.

¹⁹El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.

²⁰Hann leiddi mig út á víðlendi, frelsaði mig, af því að hann hafði þóknun á mér.

²⁰Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:

²¹Drottinn fer með mig eftir réttlæti mínu, eftir hreinleik handa minna geldur hann mér,

²¹căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

²²því að ég hefi varðveitt vegu Drottins og hefi ekki reynst ótrúr Guði mínum.

²²Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

²³Allar skipanir hans hefi ég fyrir augum, og boðorðum hans þokaði ég eigi burt frá mér.

²³Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.

²⁴Ég var lýtalaus fyrir honum og gætti mín við misgjörðum.

²⁴Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.

²⁵Fyrir því galt Drottinn mér eftir réttlæti mínu, eftir hreinleik handa minna fyrir augliti hans.

²⁵Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;

²⁶Gagnvart ástríkum ert þú ástríkur, gagnvart ráðvöndum ráðvandur,

²⁶cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.

²⁷gagnvart hreinum hreinn, en gagnvart rangsnúnum ert þú afundinn.

²⁷Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.

²⁸Þú hjálpar þjáðum lýð, en gjörir hrokafulla niðurlúta.

²⁸Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.

²⁹Já, þú lætur lampa minn skína, Drottinn, Guð minn, þú lýsir mér í myrkrinu.

²⁹Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

³⁰Því að fyrir þína hjálp brýt ég múra, fyrir hjálp Guðs míns stekk ég yfir borgarveggi.

³⁰Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

³¹Vegur Guðs er lýtalaus, orð Drottins er hreint, skjöldur er hann öllum þeim sem leita hælis hjá honum.

³¹Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

³²Hver er Guð nema Drottinn, og hver er hellubjarg utan vor Guð?

³²Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

³³Sá Guð sem gyrðir mig styrkleika og gjörir veg minn sléttan,

³³El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele

³⁴sem gjörir fætur mína sem hindanna og veitir mér fótfestu á hæðunum,

³⁴El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.

³⁵sem æfir hendur mínar til hernaðar, svo að armar mínir benda eirbogann.

³⁵Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.

³⁶Og þú gafst mér skjöld hjálpræðis þíns, og hægri hönd þín studdi mig, og lítillæti þitt gjörði mig mikinn.

³⁶Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.

³⁷Þú rýmdir til fyrir skrefum mínum, og ökklar mínir riðuðu ekki.

³⁷Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

³⁸Ég elti óvini mína og náði þeim og sneri ekki aftur, fyrr en ég hafði gjöreytt þeim.

³⁸Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.

³⁹Ég molaði þá sundur, þeir máttu eigi upp rísa, þeir hnigu undir fætur mér.

³⁹Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.

⁴⁰Þú gyrtir mig styrkleika til ófriðarins, beygðir fjendur mína undir mig.

⁴⁰Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

⁴¹Þú lést mig sjá bak óvina minna, og fjendum mínum eyddi ég.

⁴¹Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

⁴²Þeir hrópuðu, en enginn kom til hjálpar, þeir hrópuðu til Drottins, en hann svaraði þeim ekki.

⁴²Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.

⁴³Og ég muldi þá sem mold á jörð, tróð þá fótum sem saur á strætum.

⁴³Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.

⁴⁴Þú frelsaðir mig úr fólkorustum, gjörðir mig að höfðingja þjóðanna, lýður sem ég þekkti ekki þjónar mér.

⁴⁴El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.

⁴⁵Óðara en þeir heyra mín getið, hlýða þeir mér, útlendingar smjaðra fyrir mér.

⁴⁵Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.

⁴⁶Útlendingar dragast upp og koma skjálfandi fram úr fylgsnum sínum.

⁴⁶Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,

⁴⁷Lifi Drottinn, lofað sé mitt bjarg, og hátt upp hafinn sé Guð hjálpræðis míns,

⁴⁷Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,

⁴⁸sá Guð sem veitti mér hefndir og braut þjóðir undir mig,

⁴⁸şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.

⁴⁹sem hreif mig úr höndum óvina minna. Og yfir mótstöðumenn mína hófst þú mig, frá ójafnaðarmönnum frelsaðir þú mig.Fyrir því vil ég vegsama þig, Drottinn, meðal þjóðanna og lofsyngja þínu nafni. [ (Psalms 18:51) Hann veitir konungi sínum mikla hjálp og auðsýnir miskunn sínum smurða, Davíð og niðjum hans að eilífu. ]

⁴⁹Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.

⁵⁰Fyrir því vil ég vegsama þig, Drottinn, meðal þjóðanna og lofsyngja þínu nafni. [ (Psalms 18:51) Hann veitir konungi sínum mikla hjálp og auðsýnir miskunn sínum smurða, Davíð og niðjum hans að eilífu. ]

⁵⁰El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.