Kekchi

Spanish: Reina Valera (1909)

2 Samuel

1

1Chirix lix camic laj Saúl, laj David quisukßi Siclag nak ac xnumta saß xbêneb laj Amalec ut aran quicuan cuib cutan.
1Y ACONTECIO después de la muerte de Saúl, que vuelto David de la derrota de los Amalecitas, estuvo dos días en Siclag:
2Saß rox li cutan quicuulac jun li sâj cuînk riqßuin laj David. Li cuînk aßan xcomoneb lix soldados laj Saúl. Pejel li rakß ut cuan li poks saß xjolom retalil lix rahil xchßôl. Quixcuikßib rib saß chßochß re xqßuebal xlokßal laj David.
2Y al tercer día acaeció, que vino uno del campo de Saúl, rotos sus vestidos, y tierra sobre su cabeza: y llegando á David, postróse en tierra, é hizo reverencia.
3Laj David quixye re: —¿Bar xatchal chak? chan. Li cuînk quixye re: —Yal xinêlelic chak saß xyânkeb lix soldados laj Saúl, chan.
3Y preguntóle David: ¿De dónde vienes? Y él respondió: Heme escapado del campo de Israel.
4Laj David quixye re: —Ye cue cßaßru xcßulman.— Li cuînk quixye re: —Eb li soldados aj Israel queßêlelic saß li plêt. Nabaleb li xeßcamsîc. Xeßxcamsi laj Saúl ut xeßxcamsi ajcuiß laj Jonatán li ralal, chan.
4Y David le dijo: ¿Qué ha acontecido? ruégote que me lo digas. Y él respondió: El pueblo huyó de la batalla, y también muchos del pueblo cayeron y son muertos: también Saúl y Jonathán su hijo murieron.
5Laj David quixye re li sâj cuînk li quicßamoc re li esilal: —¿Chanru nak nacanau nak xeßcamsîc laj Saúl ut laj Jonatán? chan re.
5Y dijo David á aquel mancebo que le daba las nuevas: ¿Cómo sabes que Saúl es muerto, y Jonathán su hijo?
6Li cuînk quixye re: —Lâin yôquin chi numecß aran saß li tzûl Gilboa nak xcuil nak laj Saúl xakxo aran. Yô chixcûtunquil rib riqßuin lix lâns. Ut eb li soldados li xicß nequeßiloc re yôqueb chi châlc saß xcarruaje ut yôqueb ajcuiß chi châlc chirix cacuây.
6Y el mancebo que le daba las nuevas respondió: Casualmente vine al monte de Gilboa, y hallé á Saúl que estaba recostado sobre su lanza, y venían tras él carros y gente de á caballo.
7Quixsukßisi rib laj Saúl chicuilbal ut quixye cue, “Quim arin.” Ut lâin côin riqßuin ut quinye re, “Cueßquin. ¿Cßaßru tâcuaj tinbânu?” chanquin re.
7Y como él miró atrás, vióme y llamóme; y yo dije: Heme aquí.
8Quixye cue, “¿Anihat lâat?” chan. Ut lâin quinye re, “Lâin xcomoneb laj Amalec” chanquin re.
8Y él me dijo: ¿Quién eres tú? Y yo le respondí: Soy Amalecita.
9Ut aßan quixye cue, “Hilon chak cuiqßuin ut chinâcamsi. Toj yoßyôquin, abanan kßaxal ra cuanquin,” chan laj Saúl.
9Y él me volvió á decir: Yo te ruego que te pongas sobre mí, y me mates, porque me toman angustias, y toda mi alma está aún en mí.
10Joßcan nak quinnachßoc riqßuin ut quincamsi xban nak quinqßue retal nak incßaß chic tâcuânk xyußam xban nak ac xtßaneß saß rukßeb li xicß nequeßiloc re. Chirix aßan quinxoc lix corona li cuan saß xjolom ut quinxoc ajcuiß li chßîchß li cuan saß xtel ut quincßam chak chokß âcue, at kâcuaß David, chan li sâj cuînk.
10Yo entonces púseme sobre él, y matélo, porque sabía que no podía vivir después de su caída: y tomé la corona que tenía en su cabeza, y la ajorca que traía en su brazo, y helas traído acá á mi señor.
11Laj David, joß eb ajcuiß chixjunileb li cuînk li cuanqueb rochben, queßxpej li rakßeb xban xrahil xchßôleb.
11Entonces David trabando de sus vestidos, rompiólos; y lo mismo hicieron los hombres que estaban con él.
12Queßyâbac xban xrahil xchßôleb ut queßxbânu x-ayûn toj qui-ecuu xban nak queßcamsîc laj Saúl ut laj Jonatán ut xban ajcuiß nak kßaxal nabaleb laj Israel, lix tenamit li Dios, queßcamsîc saß li plêt.
12Y lloraron y lamentaron, y ayunaron hasta la tarde, por Saúl y por Jonathán su hijo, y por el pueblo de Jehová, y por la casa de Israel: porque habían caído á cuchillo.
13Ut laj David quiâtinac riqßuin li cuînk li quiyehoc re nak quicamsîc laj Saúl. Quixye re: —¿Bar âtenamit? chan. Li cuînk quixye: —Lâin saß jalan tenamit xinchal chak. Lâin xcomoneb laj Amalec, chan.
13Y David dijo á aquel mancebo que le había traído las nuevas: ¿De dónde eres tú? Y él respondió: Yo soy hijo de un extranjero, Amalecita.
14Laj David quixye ajcuiß re: —¿Ma incßaß xatxucuac chixcamsinquil li rey? ¿Cßaßut nak xacamsi li rey li sicßbil ru xban li Dios? chan.
14Y díjole David: ¿Cómo no tuviste temor de extender tu mano para matar al ungido de Jehová?
15Ut laj David quixbok jun li cuînk riqßuin ut quixye re: —Camsi li cuînk aßin, chan. Ut aßan quixcamsi li cuînk aj Amalec.
15Entonces llamó David uno de los mancebos, y díjole: Llega, y mátalo. Y él lo hirió, y murió.
16Ut laj David quixye re li cuînk aj Amalec: —Xmâc nak xaye nak xacamsi li rey li sicßbil ru xban li Dios, joßcan nak xatcamsîc lâat, chan.
16Y David le dijo: Tu sangre sea sobre tu cabeza, pues que tu boca atestiguó contra ti, diciendo: Yo maté al ungido de Jehová.
17Laj David quixbicha jun li bich re rahil chßôlej chirix lix camiqueb laj Saúl ut laj Jonatán, li ralal.
17Y endechó David á Saúl y á Jonathán su hijo con esta endecha.
18Ut quixye nak chixjunileb li ralal xcßajol laj Judá teßxtzol. Li bich aßin tzßîbanbil saß li hu li quixtzßîba laj Jaser. Aßan aßin li bich:
18(Dijo también que enseñasen al arco á los hijos de Judá. He aquí que está escrito en el libro del derecho:)
19Quisacheß ru lix lokßal li tenamit Israel saß xbêneb li tzûl. Li kßaxal cauheb rib chi pletic queßcamsîc.
19Perecido ha la gloria de Israel sobre tus montañas! ­Cómo han caído los valientes!
20Mêye resil aran Gat, chi moco têye resil saß eb li be aran Ascalón, re nak incßaß teßsahokß saß xchßôleb lix rabineb laj filisteo. Mêye resil re nak incßaß teßpiscßok xban xsahileb xchßôl li ixk li incßaß nequeßxpâb li Dios.
20No lo denunciéis en Gath, No deis las nuevas en las plazas de Ascalón; Porque no se alegren las hijas de los Filisteos, Porque no salten de gozo las hijas de los incircuncisos.
21Lâex li tzûl li cuanquex Gilboa, incßaß ta chic chitßanekß li hab saß êbên, chi moco li xchußque. Ut incßaß ta chic chiêlk li acuîmk chiru li chßochß xban nak saß êbên lâex xeßsacheß xcuanquileb lix chßîchßeb li cauheb rib chi pletic. Ut saß êbên ajcuiß lâex quisacheß xcuanquil lix chßîchß laj Saúl. Chanchan ta li incßaß sicßbil ru xban li Dios.
21Montes de Gilboa, Ni rocío ni lluvia caiga sobre vosotros, ni seáis tierras de ofrendas; Porque allí fué desechado el escudo de los valientes, El escudo de Saúl, como si no hubiera sido ungido con aceite.
22Mâ jun sut queßsukßi saß li plêt laj Saúl ut laj Jonatán chi incßaß ta nequeßxcamsi chak nabaleb riqßuineb lix tzimaj ut riqßuin lix chßîchßeb.
22Sin sangre de muertos, sin grosura de valientes, El arco de Jonathán nunca volvió, Ni la espada de Saúl se tornó vacía.
23Laj Saúl ut laj Jonatán kßaxal châbileb ut rarôqueb. Laj Saúl ut laj Jonatán incßaß queßxcanab ribeb nak toj yoßyôqueb. Chi moco nak queßcam queßxcanab ribeb. Kßaxal sêbeb joß li xul tßiu xcßabaß. Ut kßaxal cauheb rib joß li cakcoj.
23Saúl y Jonathán, amados y queridos en su vida, En su muerte tampoco fueron apartados: Más ligeros que águilas, Más fuertes que leones.
24Ex ixk aj Israel, chexyâbak chirix lix camic laj Saúl xban nak aßan natikiban êre riqßuin li châbil tßicr púrpura. Ut aßan ajcuiß naxqßue li oro chokß xsahob ru lê rakß.
24Hijas de Israel, llorad sobre Saúl, Que os vestía de escarlata en regocijos, Que adornaba vuestras ropas con ornamentos de oro.
25Qßuehomak retal. Xeßcamsîc li cauheb rib chi pletic ut xcamsîc ajcuiß laj Jonatán saß xbên li tzûl.
25Cómo han caído los valientes en medio de la batalla! ­Jonathán, muerto en tus alturas!
26At Jonatán, lâat chanchanat li cuas. Cßajoß xrahil inchßôl xban nak kßaxal rarôcat inban. Kßaxal lokß chokß cue nak xinâra. Kßaxal lokß nak xinraheß âban chiru nak xinraheß xbaneb li ixk.Xeßosoß li cauheb rib chi pletic ut eb lix chßîchß mâcßaß chic nequeßoc cuiß, chan laj David saß lix bich.
26Angustia tengo por ti, hermano mío Jonathán, Que me fuiste muy dulce: Más maravilloso me fué tu amor, Que el amor de las mujeres.
27Xeßosoß li cauheb rib chi pletic ut eb lix chßîchß mâcßaß chic nequeßoc cuiß, chan laj David saß lix bich.
27Cómo han caído los valientes, Y perecieron las armas de guerra!