Kekchi

Spanish: Reina Valera (1909)

2 Samuel

16

1Nak laj David yô chi cubec jun pacßal li tzûl, quixcßul laj Siba lix môs laj Mefi-boset. Laj Siba yô chi châlc chixcßulbal laj David. Quixcßameb chak cuib li bûr cuan rîkeb. Li bûr yôqueb chak chirîkanquil cuib ciento li caxlan cua, jun ciento cût li chaki uvas ut jun ciento li caxlan cua yîbanbil riqßuin chaki higo ut jun bôls tzßûm li vino.
1Y como David pasó un poco de la cumbre del monte, he aquí Siba, el criado de Mephi-boseth, que lo salía á recibir con un par de asnos enalbardados, y sobre ellos doscientos panes, y cien hilos de pasas, y cien panes de higos secos, y un cuero de vino.
2Li rey David quixye re: —¿Cßaßut nak yôcat chixcßambal chak chixjunil aßin? chan. Laj Siba quixye re: —At rey, lâat ut eb lâ cualal âcßajol teßxic chirix li bûr. Chixjunileb li cuînk teßxcuaß li tzacaêmk. Ut li vino, aßan re teßrucß li teßlubk saß li chaki chßochß, chan.
2Y dijo el rey á Siba: ¿Qué es esto? Y Siba respondió: Los asnos son para la familia del rey, en que suban; los panes y la pasa para los criados, que coman; y el vino, para que beban los que se cansaren en el desierto.
3Li rey quixye re: —¿Bar cuan laj Mefi-boset, li ri laj Saúl lâ patrón? chan. Laj Siba quixye re: —Xcana chak Jerusalén xban nak naxcßoxla nak eb laj Israel teßxxakab saß xcuanquil chokß rêkaj laj Saúl lix yucuaßchin, chan.
3Y dijo el rey: ¿Dónde está el hijo de tu señor? Y Siba respondió al rey: He aquí él se ha quedado en Jerusalem, porque ha dicho: Hoy me devolverá la casa de Israel el reino de mi padre.
4Li rey David quixye re: —Chixjunil li cßaßru cuan re laj Mefi-boset, tâcanâk chokß âcue, chan. Laj Siba quixye re laj David: —At rey, lâin aj cßanjel châcuu. Junelic taxak sahak âchßôl cuiqßuin, chan.
4Entonces el rey dijo á Siba: He aquí, sea tuyo todo lo que tiene Mephi-boseth. Y respondió Siba inclinándose: Rey señor mío, halle yo gracia delante de ti.
5Li rey David quicuulac Bahurim. Aran cuan jun li cuînk aj Simei xcßabaß. Aßan ralal laj Gera xcomoneb li ralal xcßajol laj Saúl. Qui-oc chixmajecuanquil laj David.
5Y vino el rey David hasta Bahurim: y he aquí, salía uno de la familia de la casa de Saúl, el cual se llamaba Semei, hijo de Gera; y salía maldiciendo,
6Laj Simei qui-oc chixcutinquil chi pec laj David ut eb laj cßanjel chiru, usta sutsûqueb xbaneb li soldado li nequeßcßacßalen re.
6Y echando piedras contra David, y contra todos los siervos del rey David: y todo el pueblo, y todos los hombres valientes estaban á su diestra y á su siniestra.
7Laj Simei yô chixmajecuanquil laj David ut quixye re: —Elen arin. Lâat aj camsinel. Lâat jun cuînk incßaß us ânaßleb.
7Y decía Semei, maldiciéndole: Sal, sal, varón de sangres, y hombre de Belial;
8Li Kâcuaß Dios xqßuehoc âcue chixtojbal âmâc xban nak xacamsiheb nabal li ralal xcßajol laj Saúl ut lâat chic xat-oc saß lix naßaj. Li Kâcuaß xatrisi saß lâ cuanquil ut aß chic lâ cualal laj Absalón xqßue saß lâ naßaj. Xat-isîc saß lâ cuanquil xban nak lâat aj camsinel, chan.
8Jehová te ha dado el pago de toda la sangre de la casa de Saúl, en lugar del cual tú has reinado: mas Jehová ha entregado el reino en mano de tu hijo Absalom; y hete aquí sorprendido en tu maldad, porque eres varón de sangres.
9Ut laj Abisai, lix yum lix Sarvia, quixye re laj David: —At rey, ¿cßaßut nak yô châmajecuanquil li cuînk aßin, li chanchan tzßiß câmc re? Nintzßâma châcuu nak tâqßue inlesêns re tinxic chixsetbal lix cux, chan.
9Entonces Abisai hijo de Sarvia, dijo al rey: ¿Por qué maldice este perro muerto á mi señor el rey? Yo te ruego que me dejes pasar, y quitaréle la cabeza.
10Abanan li rey quixye re: —Mêye cue chi joßcan, lâex lix yum lix Sarvia. Cui aßan yô chinmajecuanquil, naxbânu xban nak li Kâcuaß xyehoc re nak tixbânu chi joßcan. ¿Ani ta biß târûk tâyehok re cßaßut nak yô chixbânunquil chi joßcan? chan.
10Y el rey respondió: ¿Qué tengo yo con vosotros, hijos de Sarvia? El maldice así, porque Jehová le ha dicho que maldiga á David; ¿quién pues le dirá: Por qué lo haces así?
11Ut laj David quixye re laj Abisai ut reheb ajcuiß li nequeßcßanjelac chiru: —Cui li tzßakal cualal târaj incamsinquil, ¿ma tojaß ta chic li cuînk aßin, li xcomoneb li ralal xcßajol laj Benjamín? Canabomak chinmajecuanquil xban nak li Kâcuaß xyehoc re nak tixbânu chi joßcan.
11Y dijo David á Abisai y á todos sus siervos: He aquí, mi hijo que ha salido de mis entrañas, acecha á mi vida: ¿cuánto más ahora un hijo de Benjamín? Dejadle que maldiga, que Jehová se lo ha dicho.
12Mâre li Kâcuaß Dios târil li raylal li yôquin chixcßulbal ut mâre târil xtokßobâl cuu ut tinrosobtesi chokß rêkaj li raylal li yôquin chixcßulbal anakcuan, chan.
12Quizá mirará Jehová á mi aflicción, y me dará Jehová bien por sus maldiciones de hoy.
13Ut nak laj David yô chi xic saß li be rochbeneb li cuînk, laj Simei yô ajcuiß chi xic chiru li tzûl. Yô chixhobbaleb ut yô chixcutbaleb chi pec ut yô chixcutbal li poks saß xbêneb.
13Y como David y los suyos iban por el camino, Semei iba por el lado del monte delante de él, andando y maldiciendo, y arrojando piedras delante de él, y esparciendo polvo.
14Tacuajenakeb li rey ut eb li cuanqueb rochben nak queßcuulac saß jun li naßajej chire li nimaß Jordán. Ut aran queßcana chi hilânc.
14Y el rey y todo el pueblo que con él estaba, llegaron fatigados, y descansaron allí.
15Ut laj Absalón ut chixjunileb li cuanqueb rochben, queßoc saß li tenamit Jerusalén. Laj Ahitofel cuan rochbeneb.
15Y Absalom y todo el pueblo, los varones de Israel, entraron en Jerusalem, y con él Achitophel.
16Nak laj Husai, li ramîg laj David, quixcßul laj Absalón, quixjap re ut quixye: —¡Najt taxak chicuânk xyußam li rey! ¡Najt taxak chicuânk xyußam li rey! chan.
16Y acaeció luego, que como Husai Arachîta amigo de David hubo llegado á Absalom, díjole Husai: Viva el rey, viva el rey.
17Laj Absalón quixye re laj Husai: —¿Ma mâcuaß ta biß lâat li tzßakal ramîg laj David? Cui lâat li tzßakal ramîg, ¿cßaßut nak incßaß xcôat chirix? chan.
17Y Absalom dijo á Husai: ¿Este es tu agradecimiento para con tu amigo? ¿por qué no fuiste con tu amigo?
18Laj Husai quixye re laj Absalón: —Li jun li sicßbil ru xban li Dios, ut xbaneb li tenamit aßin ut xbaneb chixjunileb laj Israel, aßan li tincßanjelak chiru. Lâin tincanâk âcuiqßuin.
18Y Husai respondió á Absalom: No: antes al que eligiere Jehová y este pueblo y todos los varones de Israel, de aquél seré yo, y con aquél quedaré.
19¿Ani chi aj u tincßanjelak? ¿Ma mâcuaß ta biß chiru li ralal laj David tincßanjelak? Chanru nak xincßanjelac chiru lâ yucuaß, joßcan ajcuiß nak tincßanjelak châcuu lâat, chan laj Husai.
19¿Y á quién había yo de servir? ¿no es á su hijo? Como he servido delante de tu padre, así seré delante de ti.
20Laj Absalón quixye re laj Ahitofel: —Qßue kanaßleb. ¿Cßaßru takabânu anakcuan? chan.
20Entonces dijo Absalom á Achitophel: Consultad qué haremos.
21Laj Ahitofel quixye re: —Tatcuânk riqßuineb li ixk li xeßcuan riqßuin lâ yucuaß, li xeßcanabâc arin chi iloc cab. Cui tâbânu chi joßcan, chixjunileb teßxnau nak lâat xicß chic nacat-ileß xban lâ yucuaß ut teßcacuûk xchßôleb, chan.
21Y Achitophel dijo á Absalom: Entra á las concubinas de tu padre, que él dejó para guardar la casa; y todo el pueblo de Israel oirá que te has hecho aborrecible á tu padre, y así se esforzarán las manos de todos los que están contigo.
22Ut queßxqßue jun lix muhebâl laj Absalón saß xbên li rochoch laj David. Ut chiruheb chixjunileb laj Absalón cô chi cuânc riqßuineb li ixk li queßcuan riqßuin lix yucuaß.Saß eb li cutan aßan, li naßleb li quixqßue laj Ahitofel quicßuleß xbaneb chixjunileb joß nak aßan râtin li Dios. Ut joß nak laj David quixbânu li cßaßru quixye laj Ahitofel, joßcan ajcuiß nak laj Absalón quixbânu li cßaßru quixye.
22Entonces pusieron una tienda á Absalom sobre el terrado, y entró Absalom á las concubinas de su padre, en ojos de todo Israel.
23Saß eb li cutan aßan, li naßleb li quixqßue laj Ahitofel quicßuleß xbaneb chixjunileb joß nak aßan râtin li Dios. Ut joß nak laj David quixbânu li cßaßru quixye laj Ahitofel, joßcan ajcuiß nak laj Absalón quixbânu li cßaßru quixye.
23Y el consejo que daba Achitophel en aquellos días, era como si consultaran la palabra de Dios. Tal era el consejo de Achitophel, así con David como con Absalom.