Kekchi

Spanish: Reina Valera (1909)

Genesis

41

1Ac cuib chihab chic xnumic lix matqßueb li môs nak quimatqßuec laj faraón. Ut saß lix matcß laj faraón quiril nak xakxo chire li nimaß Nilo.
1Y ACONTECIO que pasados dos años tuvo Faraón un sueño: Parecíale que estaba junto al río;
2Cuukubeb li cuacax queßel chak saß li nimaß nak quiril. Kßaxal châbileb ut nînkeb xtibel. Yôqueb chi ichajibc chire li nimaß.
2Y que del río subían siete vacas, hermosas á la vista, y muy gordas, y pacían en el prado:
3Quiril ajcuiß nak queßel cuukub chic li cuacax saß li nimaß. Kßaxal bakeb ut chakiheb. Coxeßxaklîk chixcßatk eb li cuacax li châbileb xtibel li cuanqueb chire li nimaß.
3Y que otras siete vacas subían tras ellas del río, de fea vista, y enjutas de carne, y se pararon cerca de las vacas hermosas á la orilla del río:
4Eb li cuukub li nînkeb xtibel queßtißeß xbaneb li bakeb. Ut qui-aj ru laj faraón.
4Y que las vacas de fea vista y enjutas de carne devoraban á las siete vacas hermosas y muy gordas. Y despertó Faraón.
5Ut chirix aßan quicube cuißchic xcuara laj faraón. Ut quimatqßuec cuißchic xcaß sut. Saß lix matcß quiril jun rok li trigo cuan cuukub chîj li ru cßajoß xchakßal ru.
5Durmióse de nuevo, y soñó la segunda vez: Que siete espigas llenas y hermosas subían de una sola caña:
6Ut quiril ajcuiß nak queßel chak cuukub chîj chic chi trigo kßaxal cocß ut ac xtzßumar xban li tikcual ikß.
6Y que otras siete espigas menudas y abatidas del Solano, salían después de ellas:
7Ut li cuukub chîj chi trigo li chaki queßxcßux li cuukub li châbil. Ut qui-aj ru laj faraón ut quixqßue retal nak matqßuec yô.
7Y las siete espigas menudas devoraban á las siete espigas gruesas y llenas. Y despertó Faraón, y he aquí que era sueño.
8Nak quisakêu cßajoß lix cßaßux laj faraón. Quixtakla xbokbal chixjunileb laj kße li cuanqueb Egipto, joß ajcuiß li cuanqueb xnaßleb. Ut laj faraón quilajxserakßi reheb li cßaßru quixmatqßue. Mâ jun quitaßoc ru lix yâlal lix matcß laj faraón.
8Y acaeció que á la mañana estaba agitado su espíritu; y envió é hizo llamar á todos los magos de Egipto, y á todos sus sabios: y contóles Faraón sus sueños, mas no había quien á Faraón los declarase.
9Tojoßnak li cuînk li nataklan reheb laj qßuehol rucßa quixye re laj faraón: —Anakcuan xjulticoß cue chanru nak quinpaltoc châcuu.
9Entonces el principal de los coperos habló á Faraón, diciendo: Acuérdome hoy de mis faltas:
10Ut saß li cutan aßan catpoß chicuu, at faraón, ut quinâqßue saß tzßalam. Joß ajcuiß li cuînk li quitaklan reheb laj yîbom caxlan cua.
10Faraón se enojó contra sus siervos, y á mí me echó á la prisión de la casa del capitán de los de la guardia, á mí y al principal de los panaderos:
11Chi kacabichalo comatqßuec saß jun li kßojyîn ut jalan jalânk li kamatcß ut jalan jalânk ajcuiß lix yâlal.
11Y yo y él vimos un sueño una misma noche: cada uno soñó conforme á la declaración de su sueño.
12Ut cuan aran kochben jun li cuînk aj hebreo li nacßanjelac chiru laj ilol tzßalam. Kaserakßi li kamatcß re ut aßan quixye ke cßaßru xyâlal li kamatcß chi kajûnkal.
12Y estaba allí con nosotros un mozo Hebreo, sirviente del capitán de los de la guardia; y se lo contamos, y él nos declaró nuestros sueños, y declaró á cada uno conforme á su sueño.
13Ut quicßulman li cßaßru quixye ke chirix li kamatcß. Lâin quin-oc cuißchic chi cßanjelac châcuu ut li jun chic catakla chi tßuyubâc, chan li cuînk re laj faraón.
13Y aconteció que como él nos declaró, así fué: á mí me hizo volver á mi puesto, é hizo colgar al otro.
14Tojoßnak laj faraón quixtakla xbokbal laj José. Queßrisi saß junpât saß tzßalam. Laj José quixjo rib ut quixtikib rib chi us ut cô riqßuin laj faraón.
14Entonces Faraón envió y llamó á José; é hiciéronle salir corriendo de la cárcel, y le cortaron el pelo, y mudaron sus vestidos, y vino á Faraón.
15Nak quicuulac riqßuin laj faraón, laj faraón quixye re: —Lâin xinmatqßuec. Ut arin mâ ani nataßoc ru xyâlal lin matcß. Lâin xcuabi resil nak lâat nacaye xyâlal li matcß, chan laj faraón.
15Y dijo Faraón á José: Yo he tenido un sueño, y no hay quien lo declare; mas he oído decir de ti, que oyes sueños para declararlos.
16Ut laj José quixye re: —Lâin injunes incßaß naru tinye cßaßru xyâlal lâ matcß. Caßaj cuiß li Kâcuaß Dios nanaßoc re lix yâlal. Aßan tâtenkßânk cue xtaubal ru xyâlal lâ matcß, at faraón, re nak tâcßojlâk âchßôl, chan laj José.
16Y respondió José á Faraón, diciendo: No está en mí; Dios será el que responda paz á Faraón.
17Ut laj faraón quixserakßi re li quixmatqßue. Quixye re laj José: —Saß lin matcß xcuil nak xakxôquin chire li nimaß Nilo.
17Entonces Faraón dijo á José: En mi sueño parecíame que estaba á la orilla del río:
18Ut cuukub li nînki cuacax queßel chak saß li nimaß ut yôqueb chi ichajibc chire li nimaß.
18Y que del río subían siete vacas de gruesas carnes y hermosa apariencia, que pacían en el prado:
19Chirix chic aßan queßel cuukub chic li cuacax kßaxal bakeb. Mâ jun cua cuilom ru cuacax arin Egipto joß li xcuil saß lin matcß. Cßajoß xyibal ruheb.
19Y que otras siete vacas subían después de ellas, flacas y de muy fea traza; tan extenuadas, que no he visto otras semejantes en toda la tierra de Egipto en fealdad:
20Ut li cuukub chi cuacax li nînkeb xtibel, queßtißeß xbaneb li bakeb.
20Y las vacas flacas y feas devoraban á las siete primeras vacas gruesas:
21Nak queßrakeß chixtiubaleb li nînki cuacax, incßaß nacßutun nak aßan ta queßtißoc re xban nak xnaßajquileb ajcuiß queßcana. Moco queßnînkan ta. Ut chirix aßan qui-aj cuu.
21Y entraban en sus entrañas, mas no se conocía que hubiese entrado en ellas, porque su parecer era aún malo, como de primero. Y yo desperté.
22Ut chirix chic aßan quicube cuißchic incuara ut quinmatqßuec xcaß sut. Saß lin matcß xcuil jun rok li trigo cuan cuukub chîj li ru cßajoß xchakßal ru.
22Vi también soñando, que siete espigas subían en una misma caña llenas y hermosas;
23Tojoßnak queßel cuukub chîj chic chi trigo kßaxal cocß ut ac xtzßumar xban li tikcual ikß.
23Y que otras siete espigas menudas, marchitas, abatidas del Solano, subían después de ellas:
24Ut li cuukub chîj chi trigo li châbil queßcßuxeß xbaneb li chaki. Lâin xinserakßi reheb laj kße. Abanan mâ jun xtaßoc re cßaßru xyâlal lin matcß, chan laj faraón.
24Y las espigas menudas devoraban á las siete espigas hermosas: y helo dicho á los magos, mas no hay quien me lo declare.
25Tojoßnak laj José quixye re laj faraón: —Li cuib lâ matcß juntakßêt lix yâlal. Li Kâcuaß Dios yô chixcßutbal châcuu li cßaßru tixbânu.
25Entonces respondió José á Faraón: El sueño de Faraón es uno mismo: Dios ha mostrado á Faraón lo que va á hacer.
26Li cuukub chi nînki cuacax aßan retalil li cuukub chihab li tâchâlk. Joßcan ajcuiß li cuukub chîj chi trigo. Li cuib lâ matcß juntakßêt lix yâlal.
26Las siete vacas hermosas siete años son; y las espigas hermosas son siete años: el sueño es uno mismo.
27Ut li cuukub chi cuacax li bakeb, li queßel saß li haß mokon, aßan retalil li cuukub chihab li tâchâlk mokon. Joßcan ajcuiß eb li cuukub chîj chic chi trigo li chakiheb. Aßin retalil li cuukub chihab chi cueßej li tâcuânk mokon.
27También las siete vacas flacas y feas que subían tras ellas, son siete años; y las siete espigas menudas y marchitas del Solano, siete años serán de hambre.
28Li xinye âcue, at faraón, aßan lix yâlal lâ matcß. Riqßuin lâ matcß aßan li Kâcuaß Dios yô chixcßutbal châcuu li cßaßru tixbânu.
28Esto es lo que respondo á Faraón. Lo que Dios va á hacer, halo mostrado á Faraón.
29Chiru li cuukub chihab li teßnumekß xbên cua, telajeßêlk chi us li acuîmk saß li tenamit Egipto.
29He aquí vienen siete años de grande hartura en toda la tierra de Egipto:
30Ut nak tânumekß li cuukub chihab aßan, tâcuânk jun nimla cueßej saß li tenamit aßin. Cuukub chihab tzßakal tâcuânk li cueßej. Chixjunil li cßaßak re ru li cuan arin telajeßosokß xban li cueßej.
30Y levantarse han tras ellos siete años de hambre; y toda la hartura será olvidada en la tierra de Egipto; y el hambre consumirá la tierra;
31Chixjunil li tâsicßmânk chiru li cuukub chihab châbil, aßan incßaß tâtzßaklok nak yôk li cueßej.
31Y aquella abundancia no se echará de ver á causa del hambre siguiente, la cual será gravísima.
32Re nak tâpâb nak chi sêb tâcßulmânk joß quixye li Kâcuaß Dios, joßcan nak xatxqßue chi matqßuec cuib sut.
32Y el suceder el sueño á Faraón dos veces, significa que la cosa es firme de parte de Dios, y que Dios se apresura á hacerla.
33Anakcuan us raj tâbânu li naßleb aßin. Sicß junak cuînk châbil xnaßleb re nak aßan tâtenkßânk âcue chixtaklanquil li tenamit Egipto.
33Por tanto, provéase ahora Faraón de un varón prudente y sabio, y póngalo sobre la tierra de Egipto.
34Chabânu chi joßcaßin, at faraón. Chasiqßueb li ani teßtaklânk reheb li junjûnk chi tenamit. Ut chiru li cuukub chihab aßin nak tâcuânk nabal li acuîmk, tâxocmânk lix oßotkil li acuîmk rajlal chihab.
34Haga esto Faraón, y ponga gobernadores sobre el país, y quinte la tierra de Egipto en los siete años de la hartura;
35Ut saß âcßabaß lâat, tâxocmânk chixjunil li acuîmk aßin, at faraón. Ut aßan xocxôk âban chiru li cuukub chihab aßin saß li junjûnk chi tenamit re nak tâcuânk xtzacaêmk li cristian.
35Y junten toda la provisión de estos buenos años que vienen, y alleguen el trigo bajo la mano de Faraón para mantenimiento de las ciudades; y guárdenlo.
36Ut li acuîmk li tâxocmânk, aßan tâcßanjelak chiru li cuukub chihab nak yôk li cueßej. Chi joßcaßin incßaß teßosokß li tenamit li cuanqueb arin Egipto, chan laj José.
36Y esté aquella provisión en depósito para el país, para los siete años del hambre que serán en la tierra de Egipto; y el país no perecerá de hambre.
37Laj faraón ut eb laj cßanjel chiru queßxcßul xchßôl li cßaßru queßyeheß re xban laj José.
37Y el negocio pareció bien á Faraón, y á sus siervos.
38Laj faraón quixye reheb li nequeßcßanjelac chiru: —Mâ bar takatau junak cuînk joß li jun aßin. Li cuînk aßin cuan lix musikß li Kâcuaß Dios riqßuin, chan laj faraón reheb.
38Y dijo Faraón á sus siervos: ¿Hemos de hallar otro hombre como éste, en quien haya espíritu de Dios?
39Ut quixye re laj José: —Li Kâcuaß Dios xcßutuc re châcuu chixjunil li naßleb aßin. Xban aßan, mâ ani chic junak cuan xnaßleb châcuu lâat.
39Y dijo Faraón á José: Pues que Dios te ha hecho saber todo esto, no hay entendido ni sabio como tú:
40Lâat tattaklânk reheb li cuanqueb saß cuochoch. Ut chixjunileb lin tenamit teßcanâk rubel âtakl. Caßaj cuiß lâin kßaxal nimak incuanquil châcuu xban nak lâin li rey, chan.
40Tú serás sobre mi casa, y por tu dicho se gobernará todo mi pueblo: solamente en el trono seré yo mayor que tú.
41Laj faraón quixye cuißchic re laj José: —Anakcuan lâin xinkßaxtesi rubel âtakl chixjunileb li tenamit arin Egipto, joß eb ajcuiß li cßaßak re ru cuan, chan.
41Dijo más Faraón á José: He aquí yo te he puesto sobre toda la tierra de Egipto.
42Ut quirisi chi rußuj rukß lix matkßab li retalil lix cuanquil, ut quixqßue chi rußuj rukß laj José. Quixqßue lix châbil akß yîbanbil riqßuin li châbil tßicr lino, re nak laj José tixtikib rib chi chßinaßus. Ut quixqßue ajcuiß chi xcux laj José jun lix cadena tzßakal oro.
42Entonces Faraón quitó su anillo de su mano, y púsolo en la mano de José, é hízole vestir de ropas de lino finísimo, y puso un collar de oro en su cuello;
43Laj faraón quixqßue laj José chi beresîc saß li xcab lix carrêt ut quixye reheb chixjunileb li tenamit nak teßxcuikßib rib chiru. Ut chixjunileb li tenamit queßcana rubel xtakl laj José.
43E hízolo subir en su segundo carro, y pregonaron delante de él: Doblad la rodilla: y púsole sobre toda la tierra de Egipto.
44Ut laj faraón quixye re laj José: —Lâin laj faraón. Mâ jun naru tixbânu li cßaßak re ru cui lâat incßaß nacataklaheb aßan, chan.
44Y dijo Faraón á José: Yo Faraón; y sin ti ninguno alzará su mano ni su pie en toda la tierra de Egipto.
45Ut laj faraón quixqßue jun chic xcßabaß laj José. Aj Zafnat-panea chic quiyeman re. Laj faraón quixqßue lix Asenat chokß rixakil laj José. Lix Asenat aßan lix rabin laj Potifera. Laj Potifera, aßan aj cßamol be re tijoc reheb laj On li nequeßlokßonin re li sakße. Ut laj José qui-oc chirulaßaninquil li junjûnk chi cocß tenamit li cuanqueb aran saß li nimla tenamit Egipto.
45Y llamó Faraón el nombre de José, Zaphnath-paaneah; y dióle por mujer á Asenath, hija de Potipherah, sacerdote de On. Y salió José por toda la tierra de Egipto.
46Nak quirakeß chi âtinac laj faraón, laj José qui-el chixsutinquil li tenamit Egipto re nak tixnau ru chixjunileb li tenamit. Lajêb xcaßcßâl chihab cuan re laj José nak qui-oc chi cßanjelac chiru laj faraón.
46Y era José de edad de treinta años cuando fué presentado delante de Faraón, rey de Egipto: y salió José de delante de Faraón, y transitó por toda la tierra de Egipto.
47Chiru li cuukub chihab aßan cßajoß nak quiûchin li acuîmk.
47E hizo la tierra en aquellos siete años de hartura á montones.
48Laj José quixtakla xxocbal li acuîmk li qui-el chiru li cuukub chihab. Saß li junjûnk chi tenamit cuan li cßûlebâl re li ru li acuîmk.
48Y él juntó todo el mantenimiento de los siete años que fueron en la tierra de Egipto, y guardó mantenimiento en las ciudades, poniendo en cada ciudad el mantenimiento del campo de sus alrededores.
49Mâ caßchßin li trigo li quixxoc laj José. Lix qßuial joß xqßuial li cocß ru li samaib chire li palau. Xban nak mâ caßchßin xqßuial li trigo quixxoc, incßaß chic quiru chi xbisbal.
49Y acopió José trigo como arena de la mar, mucho en extremo, hasta no poderse contar, porque no tenía número.
50Nak mâjiß nacuulac xkßehil li cueßej, laj José quicuan cuib li ralal riqßuin lix Asenat, lix rabin laj Potifera laj cßamol be re tijoc saß xyânkeb laj On.
50Y nacieron á José dos hijos antes que viniese el primer año del hambre, los cuales le parió Asenath, hija de Potipherah, sacerdote de On.
51Laj José quixqßue aj Manasés chok xcßabaß li xbên ralal. Ut quixye: —Li Dios xsachoc re saß inchßôl chixjunil li raylal joß ajcuiß chixjunileb li cuanqueb saß rochoch lin yucuaß, chan.
51Y llamó José el nombre del primogénito Manasés; porque Dios (dijo) me hizo olvidar todo mi trabajo, y toda la casa de mi padre.
52Ut laj José quixqßue aj Efraín chokß xcßabaß li ralal jun chic. Ut quixye: —Li Kâcuaß Dios xqßuehoc re li sahil echej cue saß li tenamit aßin bar xincßul cuiß li raylal, chan.
52Y el nombre del segundo llamólo Ephraim; porque Dios (dijo) me hizo fértil en la tierra de mi aflicción.
53Quinumeß li cuukub chihab nak quicuan nabal li tzacaêmk saß li tenamit Egipto.
53Y cumpliéronse los siete años de la hartura, que hubo en la tierra de Egipto.
54Ut quiticla li cuukub chihab chi cueßej joß quixye laj José junxilaj. Ut quicuan li cueßej saß chixjunileb li tenamit li cuanqueb chi xjun sutam li tenamit Egipto. Caßaj cuiß aran Egipto cßûlanbil li tzacaêmk.
54Y comenzaron á venir los siete años del hambre, como José había dicho: y hubo hambre en todos los países, mas en toda la tierra de Egipto había pan.
55Nak qui-osoß lix tzacaêmkeb li tenamit aran Egipto, chixjunileb queßxtiquib xtzßâmanquil lix tzacaêmk riqßuin laj faraón. Ut laj faraón quixye reheb: —Ayukex riqßuin laj José ut têbânu li cßaßru tixye êre, chan.
55Y cuando se sintió el hambre en toda la tierra de Egipto, el pueblo clamó á Faraón por pan. Y dijo Faraón á todos los Egipcios: Id á José, y haced lo que él os dijere.
56Nak laj José quiril nak kßaxal numtajenak li cueßej yalak bar, quixtakla xtebaleb li cßûlebâl re li trigo. Ut queßxcßayi li trigo riqßuineb laj Egipto xban nak kßaxal numtajenak lix tzßocajiqueb.Jalan jalânk xtenamiteb li queßcßulun Egipto chixlokßbal lix trigo riqßuin laj José xban nak yô chi numtâc li cueßej yalak bar.
56Y el hambre estaba por toda la extensión del país. Entonces abrió José todo granero donde había, y vendía á los Egipcios; porque había crecido el hambre en la tierra de Egipto.
57Jalan jalânk xtenamiteb li queßcßulun Egipto chixlokßbal lix trigo riqßuin laj José xban nak yô chi numtâc li cueßej yalak bar.
57Y toda la tierra venía á Egipto para comprar de José, porque por toda la tierra había crecido el hambre.