Kekchi

Spanish: Reina Valera (1909)

Ruth

3

1Saß jun li cutan lix Noemí quixye re lix Rut: —At incoß, lâin tincuaj xsicßbal junak âbêlom re tatcuânk saß âjun cablal chi sa saß âchßôl.
1Y DIJOLE su suegra Noemi: Hija mía, ¿no te tengo de buscar descanso, que te sea bueno?
2Cßoxla. ¿Ma mâcuaß ta biß kechßalal laj Booz, lix patroneb li ixk li xatxococ cuiß chak cebada? Aßan tâxic saß xcßalebâl chiru a kßojyîn aßin re risinquil saß rix lix cebada.
2¿No es Booz nuestro pariente, con cuyas mozas tú has estado? He aquí que él avienta esta noche la parva de las cebadas.
3Bânu li cßaßru tinye âcue. Tat-atînk ut tâqßue âsununquil ban. Tâtikib âcuib chi châbil ut tatxic aran. Abanan mâcßut âcuib chiru laj Booz nak toj mâjiß narakeß chi cuaßac ut chi ucßac.
3Te lavarás pues, y te ungirás, y vistiéndote tus vestidos, pasarás á la era; mas no te darás á conocer al varón hasta que él haya acabado de comer y de beber.
4Tâqßue retal chi us bar tixyocob rib chi cuârc. Nak ac yôk chi cuârc, tatxic aran. Tâcuisi li ris chi rok ut tatyoclâk aran chi rok. Chirix aßan, laj Booz tixye âcue cßaßru tâbânu, chan lix Noemí.
4Y cuando él se acostare, repara tú el lugar donde él se acostará, é irás, y descubrirás los pies, y te acostarás allí; y él te dirá lo que hayas de hacer.
5Lix Rut quichakßoc ut quixye: —Tinbânu chixjunil li cßaßru xaye cue, chan.
5Y le respondió: Haré todo lo que tú me mandares.
6Ut lix Rut cô saß li naßajej li bar yôqueb cuiß chirisinquil saß rix li cebada. Ut quixbânu chixjunil li quiyeheß re xban lix Noemí.
6Descendió pues á la era, é hizo todo lo que su suegra le había mandado.
7Ut nak ac xrakeß chi cuaßac ut chi ucßac, quicßojla xchßôl laj Booz. Tojoßnak quixyocob rib aran chixcßatk jun tûb li cebada ut quicuar. Mokon lix Rut quicuulac. Incßaß na-ecßan nak quirisi li ris chi rok ut quixyocob rib aran.
7Y como Booz hubo comido y bebido, y su corazón estuvo contento, retiróse á dormir á un lado del montón. Entonces ella vino calladamente, y descubrió los pies, y acostóse.
8Tuktu kßojyîn qui-aj ru laj Booz. Quixsukßisi rib ut quisach xchßôl nak quixqßue retal nak cuan jun li ixk yocyo chi rok.
8Y aconteció, que á la media noche se estremeció aquel hombre, y palpó: y he aquí, la mujer que estaba acostada á sus pies.
9Laj Booz quixpatzß re: —¿Anihat lâat? chan. Lix Rut quichakßoc ut quixye re: —At Kâcuaß, lâin lix Rut laj cßanjel châcuu. Lâat kechßalal ut tento nak lâat tat-ilok cue. Lâin tincuaj nak tatsumlâk cuiqßuin, chan.
9Entonces él dijo: ¿Quién eres? Y ella respondió: Yo soy Ruth tu sierva: extiende el borde de tu capa sobre tu sierva, por cuanto eres pariente cercano.
10Laj Booz quichakßoc ut quixye re: —Li Kâcuaß Dios taxak chi-osobtesînk âcue xban nak kßaxal nabal cuißchic li usilal yôcat chixbânunquil riqßuin aßin. Xru raj xasicß junak cuînk toj sâj chicuu lâin, usta biom usta nebaß. Abanan incßaß xabânu chi joßcan.
10Y él dijo: Bendita seas tú de Jehová, hija mía; que has hecho mejor tu postrera gracia que la primera, no yendo tras los mancebos, sean pobres ó ricos.
11At Kanaß, matcßoxlac chirix li yôcat chixtzßâmanquil. Chixjunileb li tenamit nequeßxnau nak tîc âchßôl. Lâin tinbânu li cßaßru yôcat chixtzßâmanquil chicuu.
11Ahora pues, no temas, hija mía: yo haré contigo lo que tú dijeres, pues que toda la puerta de mi pueblo sabe que eres mujer virtuosa.
12Yâl nak lâin rechßalal lâ bêlom camenak. Abanan cuan jun chic cuînk tzßakal ajcuiß rechßalal chicuu lâin.
12Y ahora, aunque es cierto que yo soy pariente cercano, con todo eso hay pariente más cercano que yo.
13Numsi li kßojyîn arin. Cuulaj tinâtinak riqßuin li cuînk aßan. Cui aßan târaj tixbânu li tenebanbil saß xbên xbânunquil, chixbânuhak. Cui ut aßan incßaß naraj, relic chi yâl ninye âcue chiru li Dios, lâin tinbânu li cßaßru nacacuaj. Tintoj li joß qßuial tento xtojbal ut tinsumlâk âcuiqßuin re nak lâin chic tin-ilok âcue. Anakcuan cuarin arin toj tâsakêuk, chan.
13Reposa esta noche, y cuando sea de día, si él te redimiere, bien, redímate; mas si él no te quisiere redimir, yo te redimiré, vive Jehová. Descansa pues hasta la mañana.
14Ut lix Rut quixnumsi li kßojyîn aran chi rok laj Booz. Ut cuulajak chic nak toj mâjiß nacutanoß quicuacli lix Rut. Laj Booz incßaß quiraj nak tânaßekß nak quicuar jun li ixk saß li naßajej bar nequeßrisi cuiß rix li cebada.
14Y después que reposó á sus pies hasta la mañana, levantóse, antes que nadie pudiese conocer á otro. Y él dijo: No se sepa que haya venido mujer á la era.
15Ut laj Booz quixye re lix Rut: —Cßam chak lâ tßicr ut hel ru, chan. Nak lix Rut quixhel lix tßicr chiru, laj Booz quixqßue li cebada saß li tßicr. Numenak na cuakib bisoc li quixqßue re. Tojoßnak quixtaksi saß xbên xtel ut lix Rut cô saß li tenamit.
15Después le dijo: Llega el lienzo que traes sobre ti, y ten de él. Y teniéndolo ella, él midió seis medidas de cebada, y púsoselas á cuestas: y vínose ella á la ciudad.
16Nak quicuulac cuißchic saß li rochoch, lix Noemí quixpatzß re: —¿Cßaßru xatcana cuiß, at incoß? ¿Ma us x-el li xabânu? chan. Ut lix Rut quixserakßi re chixjunil li quixye laj Booz.
16Así que vino á su suegra, ésta le dijo: ¿Qué pues, hija mía? Y declaróle ella todo lo que con aquel varón le había acontecido.
17Ut quixye ajcuiß re lix Noemí: —Xqßue cue li cuakib bisoc chi cebada aßin. Xye cue nak incßaß us cui tinsukßîk cuißchic âcuiqßuin chi mâcßaß tincßam chak, chan lix Rut.Ut lix Noemí quixye re: —Anakcuan, at incoß, koybenihak cßaß na ru tâcßulmânk. Lâin ninnau nak laj Booz incßaß tixcanab chi joßcan. Toj retal tixyîb ru chiru ajcuiß li cutan aßin, chan lix Noemí.
17Y dijo: Estas seis medidas de cebada me dió, diciéndome: Porque no vayas vacía á tu suegra.
18Ut lix Noemí quixye re: —Anakcuan, at incoß, koybenihak cßaß na ru tâcßulmânk. Lâin ninnau nak laj Booz incßaß tixcanab chi joßcan. Toj retal tixyîb ru chiru ajcuiß li cutan aßin, chan lix Noemí.
18Entonces Noemi dijo: Reposa, hija mía, hasta que sepas como cae la cosa: porque aquel hombre no parará hasta que hoy concluya el negocio.