1Lâin chanchanin li rosa re Sarón. Ut chanchanin li azucena li cuan saß li ru takßa.
1YO soy la rosa de Sarón, Y el lirio de los valles.
2Li ixk li ninra, aßan li kßaxal chßinaßus chiruheb chixjunileb li tukß ix. Chanchan jun li utzßußuj saß xyânkeb li qßuix.
2Como el lirio entre las espinas, Así es mi amiga entre las doncellas.
3Li cuînk li ninra, aßan li kßaxal lokß chiruheb chixjunileb li chßajom. Chanchan lix cheßel li manzano saß xyânkeb li qßuila pây ru chi cheß. Nacuulac chicuu hilânc saß xmu li rukß. Ut cßajoß xsahil nak ninlou li ru.
3Como el manzano entre los árboles silvestres, Así es mi amado entre los mancebos: Bajo la sombra del deseado me senté, Y su fruto fué dulce en mi paladar.
4Li cuînk quinixcßam saß lix ninkße. Ut quixqßue lix bandera saß inbên re xcßutbal nak niquinixra.
4Llevóme á la cámara del vino, Y su bandera sobre mí fué amor.
5Qßuehomak chak inchaki uvas. Qßuehomak chak inmansana re nak tâcßulûnk inchßôl. Nacuecßa nak câmc cue xban nak kßaxal nacuaj ru li cuînk aßin.
5Sustentadme con frascos, corroboradme con manzanas; Porque estoy enferma de amor.
6Tixqßue taxak lix tzße ukß rubel lin jolom ut riqßuin lix nim ukß tinixkßalu.
6Su izquierda esté debajo de mi cabeza, Y su derecha me abrace.
7Ex tukß ix aj Jerusalén, saß xcßabaßeb li quej ut li yuc li nequeßcuan saß qßuicheß, nintzßâma chêru nak incßaß têrajsi ru li ixk li ninra. Checanab ban chi cuârc joß najtil târaj.
7Yo os conjuro, oh doncellas de Jerusalem, Por las gamas y por las ciervas del campo, Que no despertéis ni hagáis velar al amor Hasta que quiera.
8Nacuabi xyâb xcux li cuînk li ninra. Yô chak chi châlc. Yô chak chi âlinac saß eb li tzûl ut saß xbên bol re nak tâchâlk cuiqßuin saß junpât.
8La voz de mi amado! He aquí él viene Saltando sobre los montes, brincando sobre los collados.
9Li cuînk li ninra, aßan chanchan jun li quej. Chanchan jun li yuc. Xakxo chiru li tzßac ut yô chak chi iloc saß li ventana. Yô chak chi chßûquînc.
9Mi amado es semejante al gamo, ó al cabrito de los ciervos. Helo aquí, está tras nuestra pared, Mirando por las ventanas, Mostrándose por las rejas.
10Li cuînk li ninra quiâtinac cuiqßuin ut quixye cue: —Cuaclin. Quim cuiqßuin. Kßaxal nacatinra. Cßajoß âchßinaßusal.
10Mi amado habló, y me dijo: Levántate, oh amiga mía, hermosa mía, y vente.
11Ac xnumeß li habalkße. Incßaß chic tixqßue li hab.
11Porque he aquí ha pasado el invierno, Hase mudado, la lluvia se fué;
12Li utzßußuj xeßoc chi puqßuecß saß qßuicheß. Ac xcuulac xkßehil li bichânc. Yôqueb chi bichânc li mucuy xban xsahil xchßôleb.
12Hanse mostrado las flores en la tierra, El tiempo de la canción es venido, Y en nuestro país se ha oído la voz de la tórtola;
13Ac xeßoc chi ûchînc li cheß higo. Ut cßajoß xsununquil li ratzßum li uvas. Cuaclin, at ixk. Kßaxal nacatinra ut cßajoß lâ chßinaßusal. Quim cuiqßuin.
13La higuera ha echado sus higos, Y las vides en cierne Dieron olor: Levántate, oh amiga mía, hermosa mía, y vente.
14Lâat chanchanat jun li mucuy li naxmuk rib saß eb li sakônac ut saß eb li naßajej chßaßaj xtaubal. Chinâcanab chirilbal lâ cuu. Chinâcanab chirabinquil lix yâb lâ cux. Cßajoß xchßinaßusal lâ cuu. Ut cßajoß nak nacuulac chicuu rabinquil xyâb lâ cux.
14Paloma mía, que estás en los agujeros de la peña, en lo escondido de escarpados parajes, Muéstrame tu rostro, hazme oir tu voz; Porque dulce es la voz tuya, y hermoso tu aspecto.
15Mêqßueheb xlesêns li nequeßajoc xpoßbal ru li karahom. Eb aßan chanchaneb li cocß yac li nequeßxpoß li acuîmk uvas li yôqueb chi ûchînc.
15Cazadnos las zorra, las zorras pequeñas, que echan á perder las viñas; Pues que nuestras viñas están en cierne.
16Li cuînk li ninra, aßan cue lâin ut lâin rehin aßan. Aßan naxberesiheb lix quetômk saß xyânkeb li utzßußuj.Nak yô chi numecß li kßojyîn ut nak yô chi sakêuc, tatchâlk cuiqßuin, lâat li rarôcat inban. Chanchanakat li quej ut li yuc li nequeßcuan saß li tzûl Beter.
16Mi amado es mío, y yo suya; El apacienta entre lirios.
17Nak yô chi numecß li kßojyîn ut nak yô chi sakêuc, tatchâlk cuiqßuin, lâat li rarôcat inban. Chanchanakat li quej ut li yuc li nequeßcuan saß li tzûl Beter.
17Hasta que apunte el día, y huyan las sombras, Tórnate, amado mío; sé semejante al gamo, ó al cabrito de los ciervos, Sobre los montes de Bether.