¹그 후에 욥이 입을 열어 자기의 생일을 저주하니라

¹După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

²욥이 말을 내어 가로되

²A luat cuvîntul şi a zis:

³나의 난 날이 멸망하였었더라면, 남아를 배었다 하던 그 밤도 그러하였었더라면,

³,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

⁴그 날이 캄캄하였었더라면, 하나님이 위에서 돌아보지 마셨더라면, 빛도 그 날을 비취지 말았었더라면,

⁴Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

⁵유암과 사망의 그늘이 그 날을 자기 것이라 주장하였었더라면, 구름이 그 위에 덮였었더라면, 낮을 캄캄하게 하는 것이 그 날을 두렵게 하였었더라면

⁵S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

⁶그 밤이 심한 어두움에 잡혔었더라면, 해의 날 수 가운데 기쁨이 되지 말았었더라면, 달의 수에 들지 말았었더라면,

⁶Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

⁷그 밤이 적막하였었더라면, 그 가운데서 즐거운 소리가 일어나지 말았었더라면,

⁷Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

⁸날을 저주하는 자 곧 큰 악어를 격동시키기에 익숙한 자가 그 밤을 저주하였었더라면,

⁸Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

⁹그 밤에 새벽별들이 어두웠었더라면, 그 밤이 광명을 바랄지라도 얻지 못하며 동틈을 보지 못하였었더라면 좋았을 것을,

⁹să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

¹⁰이는 내 모태의 문을 닫지 아니하였고 내 눈으로 환난을 보지 않도록 하지 아니하였음이로구나

¹⁰Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

¹¹어찌하여 내가 태에서 죽어 나오지 아니하였었던가 어찌하여 내 어미가 낳을 때에 내가 숨지지 아니하였던가

¹¹Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

¹²어찌하여 무릎이 나를 받았던가 어찌하여 유방이 나로 빨게 하였던가

¹²Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

¹³그렇지 아니하였던들 이제는 내가 평안히 누워서 자고 쉬었을 것이니

¹³Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

¹⁴자기를 위하여 거친 터를 수축한 세상 임금들과 의사들과 함께 있었을 것이요

¹⁴cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

¹⁵혹시 금을 가지며 은으로 집에 채운 목백들과 함께 있었을 것이며

¹⁵cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

¹⁶또 부지중에 낙태한 아이 같아서 세상에 있지 않았겠고 빛을 보지 못한 아이들 같았었을 것이라

¹⁶Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

¹⁷거기서는 악한 자가 소요를 그치며 거기서는 곤비한 자가 평강을 얻으며

¹⁷Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

¹⁸거기서는 갇힌 자가 다 함께 평안히 있어 감독자의 소리를 듣지 아니하며

¹⁸Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

¹⁹거기서는 작은 자나 큰 자나 일반으로 있고 종이 상전에게서 놓이느니라

¹⁹cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

²⁰어찌하여 곤고한 자에게 빛을 주셨으며 마음이 번뇌한 자에게 생명을 주셨는고

²⁰Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

²¹이러한 자는 죽기를 바라도 오지 아니하니 그것을 구하기를 땅을 파고 숨긴 보배를 찾음보다 더하다가

²¹cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

²²무덤을 찾아 얻으면 심히 기뻐하고 즐거워하나니

²²cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

²³하나님에게 둘러싸여 길이 아득한 사람에게 어찌하여 빛을 주셨는고

²³Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

²⁴나는 먹기 전에 탄식이 나며 나의 앓는 소리는 물이 쏟아지는 것 같구나

²⁴Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

²⁵나의 두려워하는 그것이 내게 임하고 나의 무서워하는 그것이 내 몸에 미쳤구나

²⁵De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

²⁶평강도 없고, 안온도 없고, 안식도 없고, 고난만 임하였구나

²⁶N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``