1¶ I muri i tenei ka puaki te mangai o Hopa, a ka kanga e ia tona ra.
1După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.
2Na ka oho a Hopa, ka mea,
2A luat cuvîntul şi a zis:
3Kia ngaro te ra i whanau ai ahau, te po i korerotia ai, He tamaroa kei roto i te kopu.
3,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,
4Waiho taua ra mo te pouri; kaua e tirohia iho e te Atua i runga; kaua hoki e whitingia e te marama.
4Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
5Kia poke ia i te pouri, i te atarangi hoki o te mate; kia tauria iho e te kapua; kia whakawehia ano hoki e te whakapouritanga o te ra.
5S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!
6Na ko taua po, kia mau pu i te pouri kerekere: kei honoa ki nga ra o te tau; kei huihuia atu ina taua nga marama.
6Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!
7Nana, kia mokemoke taua po, kaua te reo koa e uru ki roto.
7Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
8Kia kanga hoki e te hunga kanga i te ra, e te hunga mohio ki te whakaara rewiatana.
8Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;
9Kia pouri nga whetu o tona kakarauritanga; kia tatari ki te marama, a kahore noa iho; kei kite hoki i te takiritanga ata.
9să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10Mona kihai i tutaki i nga tatau o te kopu o toku whaea, kihai i huna i te mauiui kei kitea e ahau.
10Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
11¶ He aha ahau te mate ai i te kopu? He aha te hemo ai i toku putanga mai i te kopu?
11Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?
12He aha i rite wawe ai nga turi moku, me nga u hei ngote maku?
12Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?
13Me i pena, kua ata takoto ahau, te ai he whakaohooho, moe ana ahau: katahi ahau ka whai okiokinga,
13Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni
14I roto i nga kingi, i nga kaiwhakatakoto whakaaro o te whenua i hanga nei i nga wahi mokemoke mo ratou,
14cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,
15I roto ranei i nga rangatira whai koura, o ratou nei whare ki tonu i te hiriwa:
15cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.
16Kua kahore noa iho ranei, kua pera me te materoto e ngaro nei, me nga kohungahunga kahore nei e kite i te marama.
16Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!
17Mutu ake i reira te whakararuraru a te hunga kino; okioki ana i reira te hunga kua mauiui nga uaua.
17Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
18Ata noho ana nga herehere i reira, te rongo i te reo o te kaitukino.
18Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;
19Kei reira te iti, te rahi, kahore hoki he rangatira o te pononga.
19cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.
20¶ He aha te marama i homai ai ki te tangata kei roto nei i te mate? te ora ki te tangata kua kawa te wairua?
20Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,
21E koingo nei ki te mate, heoi kahore noa iho; e keri ana kia taea ia, nui atu i te keri i nga taonga huna.
21cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,
22Hari pu ratou, koa ana, ina kitea te urupa.
22cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -
23He aha ano te marama i homai ai ki te tangata kua huna nei tona ara, kua oti nei te tutakitaki mai e te Atua?
23Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?
24Kiano hoki ahau i kai, kua tae mai taku mapu: ano he wai oku hamama e ringihia ana.
24Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.
25No te mea kua tae mai ki ahau te mea whakawehi e wehi nei ahau; ko taku e pawera nei kua pa ki ahau.
25De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!
26Kahore oku humarie, kahore oku ata noho, ehara i te mea e okioki ana; na kua puta te raruraru.
26N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``