¹¶ Na konei ano wiri ana toku ngakau, maunu atu ana i tona wahi.

¹La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.

²Ata whakarangona tona reo e papa ana, te pakutanga hoki e puta mai ana i tona mangai.

²Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!

³E whakatikaia atu ana e ia ki nga wahi katoa i raro i te rangi, ko tona uira hoki ki nga pito o te whenua.

³Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.

⁴I muri iho ko te reo e hamama ana; papa ana te whatitiri o te reo o tona nui; e kore ano era a tauhikuhiku ina rangona tona reo.

⁴Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.

⁵Ko ta te Atua whatitiri he reo whakamiharo; nui atu ana mahi, e kore hoki e mohiotia.

⁵Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.

⁶¶ E ki ana hoki ia ki te hukarere, Hei runga koe i te whenua; ki te ua punehunehu ano hoki, raua ko te ua ta o tona kaha;

⁶El zice zăpezii: ,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

⁷Hiritia ake e ia te ringa o nga tangata katoa; kia mohio ai nga tangata katoa nana nei i hanga ki tana mahi.

⁷Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.

⁸Haere ana nga kirehe ki nga piringa, noho ana i o ratou nohoanga.

⁸Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.

⁹Puta mai ana te tupuhi i te whare o te tonga: te matao hoki i te hauraro.

⁹Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.

¹⁰Na te manawa o te Atua i homai te huka: a kuiti iho te whanuitanga o nga wai.

¹⁰Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.

¹¹Ae ra, e utaina ana e ia te kapua matotoru ki te houku; tohatohaina ana e ia te kohu o tana uira:

¹¹Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;

¹²E whakakopikopikoa ana ano a tawhio noa, he mea hoki na ona whakaaro: hei mea i nga mea katoa e whakahaua atu ana e ia ki te mata o te ao:

¹²mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.

¹³E whakaputaina ana e ia hei whiu, hei mea ranei mo tona whenua, hei atawhai ranei.

¹³Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.

¹⁴¶ Kia whai taringa mai ki tenei, e Hopa: tu marie, ka whakaaro ki nga mea whakamiharo a te Atua.

¹⁴Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!

¹⁵E mohio ana ranei koe ki ta te Atua whakahautanga ki a ratou i tana, i puta ai te marama o tana kapua?

¹⁵Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

¹⁶E mohio ana ranei koe ki nga paunatanga o nga kapua, ki nga mahi whakamiharo a te tino o te matauranga?

¹⁶Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?

¹⁷Ki ou kakahu nei ka mahana, ina whakamarietia e ia te whenua ki te hau tonga?

¹⁷Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?

¹⁸Ka taea ranei e koe te whakatakoto ngatahi me ia te rangi hei papatupu, ano he whakaata whakarewa?

¹⁸Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?

¹⁹Whakaaturia mai ki a matou ta matou e korero ai ki a ia; e kore hoki e tika i te pouri ta matou whakatakoto o te korero.

¹⁹Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.

²⁰E korerotia ranei ki a ia kei te mea ahau ki te korero? Kia hiahia ranei te tangata kia horomia ia?

²⁰Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?

²¹¶ Na inaianei e kore nga tangata e kite ana i te marama e wheriko mai nei i te rangi: otiia ka tika atu te hau, ka whakawateatia ratou.

²¹Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;

²²E ahu mai ana i te hauraro te aho ano he koura; kei te Atua te kororia whakawehi.

²²dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!

²³Ko te Kaha Rawa, e kore ia e taea te whakataki e tatou; hira rawa tona kaha; a e kore ia e tukino i tana whakarite whakawa, i te nui o te tika.

²³Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.

²⁴Koia ka wehi nga tangata i a ia: e kore ia e whai whakaaro ki te hunga ngakau mohio.

²⁴De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``