¹Ingen er så djerv at han tør tirre den; hvem tør da sette sig op imot mig?

¹Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

²Hvem gav mig noget først, så jeg skulde gi ham vederlag? Alt under himmelen hører mig til.

²Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

³Jeg vil ikke tie om dens lemmer, om dens store styrke og dens fagre bygning.

³Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

⁴Hvem har dradd dens klædning av? Hvem tør komme innenfor dens dobbelte rad av tenner?

⁴Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

⁵Hvem har åpnet dens kjevers dør? Rundt om dens tenner er redsel.

⁵Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

⁶Stolte er skjoldenes rader; hvert av dem er tillukket som med et fast segl.

⁶Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

⁷De ligger tett innpå hverandre, og ingen luft trenger inn imellem dem.

⁷Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

⁸Det ene skjold henger fast ved det andre; de griper inn i hverandre og skilles ikke at.

⁸Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

⁹Når den nyser, stråler det frem lys, og dens øine er som morgenrødens øielokk.

⁹Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

¹⁰Bluss farer ut av dens gap, gnister spruter frem.

¹⁰Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

¹¹Fra dens nesebor kommer røk som av en gryte som koker over siv.

¹¹Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

¹²Dens ånde tender kull i brand, og luer går ut av dens gap.

¹²Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

¹³På dens hals har styrken sin bolig, og angsten springer foran den.

¹³Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

¹⁴Dens doglapper sitter fast; de er som støpt på den og rører sig ikke.

¹⁴Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

¹⁵Dens hjerte er fast som sten, fast som den underste kvernsten.

¹⁵Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

¹⁶Når den hever sig, gruer helter; av redsel mister de sans og samling.

¹⁶se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

¹⁷Rammes den med sverd, så biter det ikke på den, heller ikke lanse, pil eller kastespyd.

¹⁷Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

¹⁸Den akter jern som strå, kobber som ormstukket tre.

¹⁸Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

¹⁹Buens sønn* jager den ikke på flukt; slyngens stener blir som halm for den. / {* pilen.}

¹⁹Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

²⁰Stridsklubber aktes som halm, og den ler av det susende spyd.

²⁰Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

²¹På dens buk sitter skarpe skår, den gjør spor i dyndet som efter en treskeslede.

²¹Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

²²Den får dypet til å koke som en gryte; den får havet til å skumme som en salvekokers kjele.

²²Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

²³Efter den lyser dens sti; dypet synes å ha sølvhår.

²³Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

²⁴Det er intet på jorden som er herre over den; den er skapt til ikke å reddes.

²⁴Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

²⁵Alt som er høit, ser den i øiet; den er en konge over alle stolte dyr.

²⁵Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

²⁶Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

²⁷Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

²⁸Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

²⁹Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

³⁰Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

³¹Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

³²În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

³³Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

³⁴Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``